Un gând mic pentru un Univers mare

Vorbeam deunăzi despre gânduri şi despre puterea pe care acestea o au asupra noastră şi a celor ce ne înconjoară. Vorbeam de asemenea şi despre puterea rugăciunii rostite de mai multe inimi într-o singură voce. Şi după ce-am încheiat ideea asta, mintea mea a fugit imediat la următoarea. Ce-ar fi să “instig” la pace, iubire şi credinţă pentru întreaga lume… prin meditaţie? Cum?! Păi uite tot prin gânduri.

Acum explic. Ruga sau… meditaţia… este tot mai des întâlnită în zilele noastre, zilele astea cât de cât moderne şi descuiate la cap, când oamenii nu mai sunt parcă atât de speriaţi de spiritual. De curând mă tot bate un gând să pun la punct diverse modalităţi prin care să adun cât mai multe gânduri bune la un loc asupra problemelor cu care ne luptăm noi toţi pe pământ. Războaie, foamete, distrugerea planetei, ură, minciuni, manipulare, orbecăire în mizerie şi altele.

Ei bine, m-a fascinat un articol citit zilele trecute despre mai multe şcoli din lume care au adoptat meditaţia de grup pentru evoluţia elevilor lor. Mi s-a părut de-a dreptul fascinant!

Meditaţiile în grup sunt mai avantajoase decât ne-am putea noi imagina. Gând bun lângă alt gând bun… lângă alt gând bun, toate strânse în aer aşa deasupra noastră… nu pot genera nimic altceva decât o reflexie minunată. Trebuie doar să depăşim de tot ideile astea absurde cum că oamenii din jur ar râde de cine meditează. Observ în jurul meu atâţia oameni care, săracii, s-ar băga în discuţii, care fac ochii mari când mă aud vorbind despre activitatea mea, dar le e frică să deschidă gura să zică ceva pentru că sunt de mână cu iubitul sau iubita care nu crede în aşa ceva şi cu care n-ar vrea, ferească sfântu’, să aibă vreo discuţie contradictorie acasă… sau sunt cu colegii de birou care sigur ar ţine-o săptămâni întregi cu glume proaste pe seama lor sau… eu mai ştiu ce alte “pedepse”.

Meditaţia este excelentă, oameni buni! Este medicament curat. Ca lăptişorul de matcă. Antibiotic natural, dar nu doar pentru corpul fizic, ci şi pentru cel spiritual. Meditaţia nu doare şi nici nu necesită altceva în afară de un pic de exerciţiu cu sine.

E simplu. Se şede într-o poziţie comodă, în care niciun muşchi să nu stea tensionat, fie pe scaun, fie culcat, fie cum o fi, comod să fie. Ah, ce trebuie notat este faptul că meditaţia asta nu trebuie învăţată, ci… dobândită. Nu iese din prima şi nu e ceva pentru care trebuie să ne strofocăm. Nu, deloc. Din contră. Este ceva ce ne aşteaptă dincolo de simpla golire a minţii noastre. O scoatem din minte pe doamna care ne-a răspuns ca din fund la bancă astăzi, îl scoatem şi pe domnul din trafic care mai, mai să se urce peste noi la semafor, scoatem şi prăjiturile alea din frigider pe care abia aşteptăm să le devorăm, scoatem şi pe Iubi, care întârzie mereu seara la cină… cine ştie pe unde. Scoatem tot. Lăsăm capul gol, că şi-aşa numa’ tâmpenii gândim în mare parte a timpului conştient. Şi respirăm. Nu prea intens, ca să nu vomităm. Respirăm aşa, cât să ne simţim relaxaţi. Putem face asta până ne ia somnul. Ba chiar putem adormi la început. Înseamnă că relaxarea a fost dobândită. Iar data viitoare mergem mai departe. Mergem până la a ne vedea energia. Mergem până la a ne lumina pe dinăuntru. Mergem până la a învăţa să desenăm cu lumina sufletului nostru mii şi mii de gânduri binecuvântate către noi şi către exterior. Gânduri venite din suflet şi nu din mintea noastră cea de toate zilele. Ce-i şi mai mişto… cu timpul vom putea face asta şi în starea de veghe. În viaţa de zi cu zi. În activităţile noastre de rutină, alea care nu necesită o concentrare extraordinară. Putem astfel lucra la abilităţile noastre de comunicare, la spiritul nostru de observaţie, la capacitatea de a ne susţine părerile, la fobii, la orice.

Şi în grup e exact la fel. Însă focusul este al tuturor pe un scop anume. Nu mai vizualizăm energia proprie, ci energia scopului. Putem face asta de oriunde, atâta vreme cât facem toţi în acelaşi timp, cu acelaşi scop. Locul de întâlnire este planul spiritual, nu fizic. Gândurile alea venite din suflet vin de la mai mulţi odată acum şi se îndreaptă toate către acelaşi punct. Iar efectele sunt uimitoare. Puterea de vindecare este enormă. Şi odată ce tema de interes general este de a fi în slujba umanităţii, cu toţii avem un rol clar şi bine definit în viaţa întregii noastre planete. Dau aici câteva exemple care mă dor. Atmosfera planetei, conducerea oraşelor, conducerea bisericii, nivelul de conştiinţă al oamenilor, sufletele copacilor şi ale animalelor şi continui până mâine cred, dacă nu mă opresc acum.

Energia, iubirea şi voinţa lucrează de minune împreună. Mână de la mână, oamenii pot revărsa aceste energii asupra zilelor noastre, ale tuturor. Schimbarea are loc oricum, pentru că timpul nu stă după fundul nostru. Ce-ar fi să fim şi noi o parte care are un cuvânt de spus în lumea asta a noastră, ă?!

Lasă un răspuns