Un gând bun face cât o eternitate

Ştim prea bine cu toţii că puterea gândului este cea mai cea dintre toate puterile lumii. Cred. Sau… nu ştim? … măcar teoretic, toţi susţinem asta, ca să mă exprim corect. Însă în practică tind să cred că nu, aşa-i? Continui să vorbesc despre energie, da. Şi probabil o voi face la nesfârşit. Pentru că tot ceea ce însemnăm noi este energie. Gând, cuvânt şi faptă. Orice gând, orice vorbă rostită şi orice acţiune a noastră are un efect. Ce efect? Depinde de încărcătură.

Indiferent că putem sau nu observa efectele celor gândite, rostite sau făcute de noi, ele există. Efectele există. Şi le resimţim şi noi, chiar dacă nu le conştientizăm întotdeauna. Eu nu trec uşor peste credinţă şi rugăciune. Absolut deloc. Ba chiar mă definesc ambele şi le susţin la orice pas. Deşi am avut o perioadă în viaţa mea când consideram că rugăciunea citită din cărţi este nefolositoare, în ultima vreme am realizat şi am simţit cât de puternică este o rugăciune, fie ea şi una comună, banală. Ba mai mult, am realizat şi am simţit cât de puternică este şi o rugăciune rostită în mai multe voci. În comuniune.

De multă vreme am considerat că, Dumnezeu fiind peste tot şi atotputernic, nu este deloc indiferent rugilor din mintea mea şi din sufletul meu, rugilor gândite sau rostite după mintea mea şi cuvintele mele. Şi n-a fost deloc indiferent, dovadă fiind că acum sunt aici, făcând ceea ce fac. Însă Dumnezeu nu este deloc indiferent nici gândurilor, vorbelor şi nici faptelor în general, de orice natură ar fi ele. Şi nici… voinţei oamenilor de a se uni, de a-şi uni inimile, vocile şi minţile, toate într-o putere pentru a rosti într-un singur glas o rugăciune. Pentru a rosti într-un glas gândurile noastre, ale tuturor, spre a fi ascultate de ceruri. Dumnezeu nu este indiferent nici binelui, nici absenţei lui. Nu este indiferent nici binelui şi nici… unui bine şi mai mare. Nici unei inimi de om, nici unei inimi de o mare de oameni. Indiferent că o inimă sau o mie de inimi gândesc şi vor binele în jur… sau vor absenţa binelui. Noi primim ceea ce cerem. “Cere şi ţi se va da!”.

Deşi am mai menţionat povestioara asta, o repet. Am văzut acum ceva vreme într-un film cum un băieţel aflat pe moarte a fost salvat de ruga părinţilor lui şi a prietenilor părinţilor lui. Aflat pe holurile spitalului, în vreme ce fiul lui era pe masa de operaţie, un pastor şi-a telefonat toţi cunoscuţii şi i-a rugat să se roage pentru supravieţuirea fiului lui. Ei s-au rugat, fiecare la casa lui, în gând sau în cor, în faţa unei icoane sau numai în faţa sufletelor lor, iar cel mic a fost salvat, povestindu-le apoi cum îngerii i-au cântat, dar şi cum şi-a auzit părinţii vorbind, în timp ce el era adormit. Revin acum cu această poveste în realitatea noastră, în cazurile noastre de boli de care auzim aproape zilnic, cancere şi alte suferinţe din familiile noastre sau din străini… războaie, răniţi, cutremure, inundaţii, suflete chinuite… Conştientă fiind că nu toţi avem posibilitatea de a oferi un sprijin material, şi, dacă mă gândesc bine, nici n-ar cântări prea mult, îmi doresc să “instig” la gânduri bune. Îmi doresc să îndemn ca atunci când distribuim online o fotografie sau un filmuleţ cu o situaţie tristă, să însoţim cu gândul nostru bun şi plin de credinţă ceea ce se întâmplă. Să nu deplângem, să nu compătimim, să nu vedem moarte în faţa ochilor… oricât de morbid ar părea ceea ce se întâmplă. Să nu povestim mai departe vecinilor cu milă şi lipsă de speranţă despre ce caz trist am aflat astăzi pe Facebook, să nu ne rupem inima în două plângând şi suferind de cancerul aflat în familie.

Să nu împărtăşim suferinţa din jur, ci s-o combatem cu rugăciune şi credinţă. Să o combatem măcar cu un gând bun, dacă nu dispunem de răbdare pentru mai mult. Să nu urâm, să nu deplângem, să nu simţim un gol în suflet. Să nu vărsăm lacrimi de jale şi să nu împrăştiem energie tristă, neînsufleţită. Ba din contră. Să privim spre cer şi să cerem un gând bun şi o mângâiere acolo unde doare. Să rugăm cerul pentru pace, credinţă şi iubire. Nu costă nimic, nici măcar bani.

Lasă un răspuns