Toate câte există se mişcă în sincron

Cine crede încă în coincidenţe… nu a înţeles pe deplin care-i mersul treburilor. Ne place mult de tot propoziţia “Nimic nu este întâmplător.”, dar încă nu ne lăsăm ghidaţi în viaţa noastră de ea. Încă alegem să luăm în seamă calculele matematice şi încâlcite ale minţii noastre şi să ignorăm ceea ce noi numim coincidenţe. Şi greşim. Pentru că aceste coincidenţe sunt exact ceea ce ne trebuie ca să mai lămurim câte un mister din viaţa noastră, fie el mic, fie mare. Aceste coincidenţe sunt exact ceea ce ne trebuie ca să mai rezolvăm câte o problemă, câte o neînţelegere. Totul vine în ajutorul nostru, doar că noi încă alegem să ignorăm. Să nu înţelegem. Să nu credem…

Tot ce se întâmplă în viaţa noastră, de când ne naştem şi până când murim, are o logică. Fiecare greşeală… “greşeală”… e pusă la locul ei, fiecare întâmplare, fiecare decizie, fiecare om, fiecare părinte, unchi, cuscru, vecin, câine, accident, tură de cumpărături, ieşire cu prietenii, plimbare în aer liber, monedă găsită pe jos, portofel pierdut, totul. Totul are o logică. Fiecare ceva din viaţa noastră se întinde mai mult decât alegem noi să vedem că se întinde. Fiecare perioadă, fie ea bună sau proastă, are folosul ei. Are în ea un mesaj de sus. Prin ea ni se transmite ceva. Că avem de făcut ceva. Sau de cules ceva. Sau de înţeles ceva. Sau de cunoscut pe cineva. Ceva sau cineva care sigur revine mai târziu în viaţa noastră ca ajutor. Poate a doua zi sau poate peste ani.

Noi şi lucrurile noastre ne întâmplăm într-un fel anume… la un moment anume… pentru că aşa trebuie. Pentru că aşa avem nevoie. Pentru a creşte. Pentru a înţelege şi a ne dezvolta. Totul ţine de înţelegerea, dar mai ales de credinţa noastră. Şi de acceptare.

În funcţie de ceea ce simţim, dorim şi facem pentru noi… de dincolo ni se răspunde. Mai cu un om, mai cu un ban câştigat pe neprevăzute, mai cu o hârtie găsită în cutia poştală cu nişte idei folositoare, mai cu un telefon primit când trebuie şi de la cine trebuie. Şi chiar şi când e haos… chiar şi atunci când nouă ni se pare că toate merg pe dos, toate merg cum trebuie. Merg potrivit haosului din noi. Merg mână în mână cu neînţelegerile şi lucrurile noastre interioare alandala.

Totul este întotdeauna ce trebuie. Iar sincronicităţile astea se schimbă din nefavorabile în favorabile în momentul în care interiorul nostru se echilibrează. În momentul în care noi devenim favorabili nouă şi mediului nostru înconjurător. Şi în momentul în care începem să avem credinţă. În noi, în Dumnezeu şi în logica după care ne-a creat.

Niciun eveniment din viaţa noastră nu este o coincidenţă, un accident sau o greşeală. Totul are o logică şi un scop. Fiecare secundă ne îndreaptă către ceva anume. Dacă este o secundă pierdută, ne îndreaptă către pierdere, dacă este o secundă folosită cu un scop, ne îndreaptă către scopul respectiv şi către urmările lui.

Orice semnal trimis din noi în exteriorul nostru primeşte întotdeauna un semnal înapoi ca răspuns, sub diferite forme, unele extrem de sensibile şi fine. Uneori atât de sensibile şi fine… că nu dăm nici doi bani pe ele. Ne comportăm de parcă nici nu s-ar întâmpla. Trecem pe lângă ele doar pentru că nouă, în agitaţia minţii noastre, ni se pare că sunt total lipsite de semnificaţie.

Înţelegând şi crezând în aceste “întâmplări”, devenim persoane cu adevărat angajate la viaţă. Ne conectăm într-un mod mult mai profund cu intuiţia noastră, iar munca pentru lucrurile pe care ni le dorim devine mult mai uşoară, nu neapărat în faptă, cât în uşurinţa cu care ducem totul mai departe şi cu care ajungem să reuşim în toate cele. Comunicarea la nivel emoţional, spiritual şi intuitiv devine mult mai clară, viaţa încâlcită de până la momentul înţelegerii căpătând şi ea formă, logică şi sens. Devenim astfel oameni mai buni, mai încrezători şi mai responsabili. Aducem astfel armonia în tot ceea ce însemnăm şi în tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Când ceva nu merge bine… nu înseamnă că se întâmplă neapărat ceva greşit, ci înseamnă că noi trebuie să înţelegem ce anume din interiorul nostru nu merge bine şi reflectă asta şi în realitatea din jurul nostru. Pentru că toate se întâmplă cu un motiv. Orice întâmplare face parte dintr-o lungă conexiune, căreia nu-i vedem niciodată capetele, dar în vâltoarea căreia ne aflăm.

Coincidenţa este doar o iluzie inventată de oamenii care nu i-au înţeles rostul… sau care i l-au înţeles şi au vrut să-l ascundă. Şi nu-i necesar să înţelegem totul pe moment, ba chiar uneori e şi imposibil. Însă calmul, credinţa şi răbdarea ne conduc înspre a înţelege la momentul potrivit. Atunci când avem nevoie să înţelegem. Pentru că totul are un sens şi un moment. E nevoie doar de atenţie şi de acţiune constantă din partea noastră.

Pentru că… ar fi prea simplu ca Dumnezeu să ne afişeze desene pe cer cu ceea ce avem de făcut. Aşa viaţa noastră cu totul ar fi, într-adevăr, doar o simplă coincidenţă. Însă… coincidenţele nu există.

Lasă un răspuns