Sincronicitate… expui un articol, o zicere, o părticică de suflet parcă exact atunci când am nevoie de lumina unei lanterne. Și, fără să știi, la unele ai tăiat fin cu lama în carnea mea și ai pus sare, apoi mi-am simțit pielea smulsă de pe mine pe viu. Pentru că m-ai obligat să privesc în urmă și să îmi accept vina pentru unele lucruri greșite. Le știam, că așa sunt eu. Știu. Doar că există un moment al declicului când se interiorizează și începe taifunul interior… 🙂 și a durut și era necesar să doară ca acum să fie bine și să fie începuturi. Noi. Bune. Frumoase. Ale mele. Și să știi că ai pus cărămizi la baza zidului meu. Cărămizi bune, arse temeinic în foc, solide. Așa cum doar taurii știu să facă. Mulțumesc.

Horea A. martie 14, 2019

Comments are closed.