Simţi cine eşti?

Suntem tot timpul mai mult decât mintea ne lasă să știm despre noi! Suntem mai mult decât planurile “de viață” pe care ni le scriem, mai mult decât întâlnirile din agendă și mult mai mult decât ar putea spune despre noi meseria, salariul, casa, mașina sau vestimentația! Şi am şti oricând cine suntem şi cine dorim să devenim, dacă nu am lăsa loc temerilor, dezamăgirilor şi durerilor pe care mintea are timp să ni le ofere! Mintea este minunată: îţi oferă mereu comparaţii între ce ai tu şi au alţii, între ce nu ai şi ai putea avea, dacă faci un anume pas, între valorile personale şi cele ale lumii actuale… Şi mintea are mereu timp, e neobosită să-şi facă treaba şi astfel să te atragă mereu la discuţii; să te pună mereu în dificultate; să te facă să te întrebi: sunt suficient de bun, de priceput, de iubitor? Ceea ce am acum este suficient? Pe cine iubesc acum este suficient sau să caut pe altcineva?

În orice clipă de singurătate sau deznădejde în care mintea îţi serveşte o mulţime de probleme… ai uitat de sufletul tău! Ai uitat să te întrebi despre ceea ce SIMŢI, dincolo de comparaţii, analize şi probleme. Pentru că eşti mai mult decât suma gândurilor minţii tale, SIMŢI dacă meseria ta este cea care te împlineşte. Tu ştii dacă eşti pasionat de ceea ce faci şi dacă asta îţi umple sufletul de bucurie. Tu SIMŢI dacă persoana pe care ai ales să o iubeşti este acolo să te iubească. Viaţa nu este în primul rând despre ceea CE AI, ci mai mult este despre ceea CE EŞTI şi despre CINE EŞTI. IUBIREA nu este o problemă matematică în care totul are formule clare, nu este un set de valori materiale, ci o alegere de a fi împreună la bine şi la rău, de A FI alături de un alt om cu care ai descoperit valori despre viaţă comune.

În orice clipă de singurătate sau deznădejde, ridică privirea spre Cer. Sau închide ochii și mergi acolo cu intenția. Cerul… e locul unde ochii tăi pot zări infinitul, care, în imensitatea sa, are loc suficient pentru gândurile tale. Şi, în timp ce laşi grijile deoparte, aminteşte-ţi să simţi. Simte totul: cine eşti, de ce faci anumite lucruri, de ce zâmbeşti uneori, ce îţi aduce bucurie, de ce iubeşti. Simte şi lasă grijile deoparte. Simte şi mergi mai departe în viaţă după valorile sufletului tău şi bucură-te că nu tot timpul trebuie să ştii cum „se rezolvă de la sine” situaţii şi cum se aşează lucrurile şi atunci când mintea nu poate înţelege…

Nu, nu eşti singura persoană ce uneori se retrage în singurătate. Cu toţii o facem. Şi ridicăm privirea spre Cer. Iar dacă ne uităm spre aceeași stea, vom fi mereu împreună, niciodată singuri…

Sursa: Cosmin Chelcea

Lasă un răspuns