Sexul fie face corpul să înflorească, fie îl îmbolnăveşte. Energetic. Corpul energetic

Mi-a spus un om drag mie odată… “Învaţă ce înseamnă sexul, de fapt… altfel adaugi încă o maşinărie distrugătoare în viaţa ta.”. L-am luat atunci în seamă şi cu asta cum l-am luat şi cu “Nu-ţi mai ciunti şi nu-ţi mai vopsi părul!”.

Îl ascultam… sau, câteodată, poate nici măcar nu-l lăsam să termine ce-are de zis… şi ziceam “Da, da, bine, cum zici tu.”. Cum putea să fie un sex atât de distrugător în viaţa mea? Că ce? Că nu e bine făcut? Că ţine puţin? Prea mult? Ce-avea?! Şi da, îl întrebam toate astea, chiar enervată uneori. Şi, când vedeam că nu binevoia să-mi mai dea vreun răspuns… atunci chiar că nu-l luam în seamă. Păi ce, coarnele mele de taur n-au şi ele o logică? Nu vor şi ele explicaţii şi argumente plauzibile şi palpabile pentru a lua ceva în considerare? Oh, ba da!

Pe-asta cu părul netăiat şi nevopsit am înţeles-o mai uşor. Şi zic scurt acum doar că părul este… un fel de prelungire a intuiţiei. Un fel de conector al nostru cu lumea exterioară. Alegem fie să avem o conexiune proastă sau deloc, arzând-o cu fel şi fel de chimicale, fie să avem totul funcţional, în parametri naturali şi normali.

Ei bine, şi din asta cu părul am înţeles-o şi pe-aia cu sexul. Care e tot pe-acolo. Acum am nişte reguli scrise pe dosul retinei mele. Printre ele se află şi “Apropie-te fizic doar de cei cu care te identifici sau cu care ţi-ai dori să te identifici.”.

Altruistă atitudine prima, uşor egoistă cea de-a doua, însă deloc nefavorabilă unei surse evoluate. De ce zic sursă? Păi pentru că noi toţi suntem câte o sursă de ceva. Fiecare de ce are. Unul de nervi, altul de frustrări, de pozitivism, negativism, entuziasm, depresie, moşteniri, construcţii eronate, corecte… fiecare este o bulă umplută cu ceva. Bulă care, atinsă de altă bulă, se sparge. Şi-o sparge şi pe cealaltă. Iar conţinutul lor se amestecă. Ce iese… Dumnezeu cu mila.

Iar noi nu prea conştientizăm. Ne ridicăm pantalonii din vine, zicem “Mulţumesc!” în gând sau în banii pentru cheltuiala de zi cu zi şi-i dăm înainte.

Da’ parcă avem o stare de nu ne identificăm cu ea, parcă nişte nervi i-am avea şi pe-ăia, fără să ştim de unde… parcă ne vin spumele pe oamenii din jur, deşi săracii nu ne-au greşit cu nimic. Totul pare un pic schimbat. Da’ băgăm clasicul “Lasă, mă, că merge şi-aşa!’. Şi ignorăm. Şi nu conştientizăm că starea noastră s-a combinat cu starea celui cu care ne-am unit practic într-un singur… corp energetic. Nu conştientizăm că sexul este un fel de alimentare. Sau realimentare… vindecare, îmbolnăvire, fiecare după caz.

Pentru că sexul nu este doar un schimb de “Vai, ce te iubesc, vino încoa’ să-ţi arăt cât de mult şi tare!”. Sexul e viaţa în sine. E ceva dincolo de o pură plăcere fizică. Sexul e un schimb de energii, de emoţii şi de gânduri. Sexul este unul dintre cele mai puternice schimburi energetice. E ca o pompă. Da, da. Ca o pompă de-asta de la benzinărie. Venim cu focul şi-l punem la furtun, sare toată benzinăria în aer. Venim cu maşina să alimentăm, suntem apoi gata de drum pe mai departe. Depinde ce cu ce unim.

Plăcerea e obiectivă şi se termină repede, dar schimbul energetic este al naibii de subiectiv şi poate dura o viaţă… sau chiar mai multe. Şi nu unele bune, ci unele pline de piedici de-astea amatoare de plăceri de moment. Pentru că riscăm ca, în loc să trăim şi să învăţăm totul cum trebuie, într-un ritm normal… să ne cocoşăm de tineri de parcă am fi nişte bătrâni de 90 de ani sprijiniţi în ciomag… şi proşti pe deasupra.

Zic ăştia despre lăptişorul de matcă cum că ar fi antibiotic natural. Nu, deloc! Sexul este şi mai antibiotic natural decât lăptişorul de matcă. Dar doar dacă e condus şi făcut de suflet şi nu de minte şi instinctele ei.

Lasă un răspuns