Să ne cunoaștem pe noi înșine înseamnă să devenim puternici

Nu contează prea mult ce-i în exteriorul nostru și nici ce cred alții despre noi. Însă face toți banii ceea ce avem înăuntru. Sau nu… face toți banii cunoașterea a ceea ce avem înăuntru. Că noi nu prea știm ce-i prin noi, ce-i drept. Avem doar așa, noțiuni elementare, de suprafață. Și nici alea prea apropiate de adevăr, de cele mai multe ori.

Încă avem o ciudată credință în forța răului, în piedici, în capcane. Le vedem la tot pasul, în toți oamenii, în toate locurile… în toate schimbările. Nu ne vindecăm de boli și de dureri, pentru că nu ne oferă statul spitale, pentru că nu ne permite buzunarul, pentru că nu ne permite religia, pentru că x, y, z. Scuze peste scuze, adică. Nu ne vindecăm și nu ne reconectăm cu sinele nostru, cu sufletul nostru… din prostii. Din superficialități. Și-avem, ce-i drept, și un talent extraordinar de-a le găsi… doar, doar să nu încercăm ceva nou, să nu cumva să deschidem o ușă, dacă nu știm dinainte ce-i dincolo de ea.

Că “ne bate bunu’ Dumnezeu!”…

De cele mai multe ori, alegem să privim numai și numai în exteriorul nostru. Nu ne cunoaștem mai deloc propriile resurse, de-asta nici nu pășim pe drumul care trebuie în viață. Pentru că nu știm care naiba-i ăla. Și nu reușim nicicum să-l aflăm altfel decât cunoscându-ne pe noi înșine. Asta e singura, mă, da’ singura modalitate prin care putem ajunge mulțumiți, fericiți, siguri pe noi, încrezători în ziua de mâine, de poimâine, de peste zece, o mie de ani.

Momentan suntem doar firavi. Ne-am certa nonstop, am sparge pereți, am sparge case, am distruge fericiri, ale noastre, ale altora… am face orice să rămânem captivi în cercul ăsta de suferință… prostească. Și, dacă ne întrebăm de ce, nici noi nu știm. Dacă ne luăm la bani mărunți, nici noi nu înțelegem de ce suntem așa și de ce facem astfel lucrurile. Știm doar să zicem că pentru toate-s alții de vină. Fără să ne gândim că poate totuși și noi avem un gram de vină pentru modul cum arată și se întâmplă viețile noastre.

Fără să realizăm că avem în noi o baterie vie, la care încă nu suntem conectați. Pentru că n-am aflat-o încă, nu de alta. N-avem timp de ea. N-avem timp de prostii noi. Avem însă timp de frică, de nervi, de orgolii prostești. N-avem timp de noi, dar avem timp de alții. Știm cine vinde, cine cumpără, cine fură, cine dă în cap, cine i-o trage cui, dar nu știm… cine suntem noi înșine. Și de ce ne e rău în loc de bine. De ce resimțim atâtea goluri, atâtea piese nepotrivite, atâta tristețe și-atâta amărăciune.

Nu știm cine suntem și ce putem face, dincolo de toate astea. Nu credem că putem mai mult. Ne-am limitat. De ce? Dumnezeu și vaca știu. Că noi nu. Și nici nu ne întrebăm. Ne-am pus, din start, o etichetă și gata. Subestimăm ceea ce suntem și supraestimăm ce nu, tocmai pentru că nu ne cunoaștem mai deloc. Nu știm că șansele noastre în tot ceea ce ne propunem cresc odată cu încrederea pe care o avem în propriile noastre forțe. Care forțe? Da, alea de care nu știm. Că ne-au zis alții că nu le-avem și, dacă ne-au zis, înseamnă că așa o fi…

Suntem diferiți?! Vai! și ce ne sperie treaba asta..! Dacă nu ne acceptă cei din jur diferiți așa? Dacă vor zice că suntem nebuni? Dacă vor râde de noi? Mai bine lasă, cu turma, la grămadă. Să facem ce fac și alții, cum fac și alții, fără să ne mai batem capul cu ce-am vrea noi să facem, cu ce-am ști noi să facem, cu ce ne-ar plăcea nouă…

Căutăm mereu confirmări, forță și încredere din jur, de la alții, făcându-le lor pe plac, făcând ceea ce ei cer, vorbind cum ei vorbesc… trăind cum ei trăiesc, considerând că așa e bine, că așa trebuie, că altfel nu rezistăm în societate. Ne dau ăștia afară de pe Pământ, Doamne, ferește! De-aia ne e frică să călcăm pe lângă linie. Să nu nimerim vreun bec cumva.

Ne lăsăm descurajați de faptul că ‘departe’ este acolo și nu aici și, mai ales, de faptul că, până ‘departe’, mai și greșim și… mai și pierdem.

Da, într-adevăr, să fim noi înșine este o adevărată provocare. Dar este singura prin care putem fi ceea ce-am fost lăsați să fim. Fericiți. Încrezători. Puternici. NOI.

Lasă un răspuns