Să mai fie şi bine, nu numa’ rău

Acum… eu recunosc că avertizez în general mai mult de cei care-s mai cu negativul, dar nu îi neg, ba chiar îi cinstesc pe cei care-s plini de-atât de mult bine, încât împart şi altora.

Relaţiile dintre noi, oamenii, sunt foarte complexe. Şi totuşi simple. Simple şi frumoase, chiar şi atunci când sunt extrem de solicitante. Dar, dacă lăsăm puţin astea de le ştim cu toţii la o parte, aflăm că există o energie la baza fiecarei întâlniri, care ne spune din start ce-i cu ăla de şade în faţa noastră.

Vorbeam deunăzi de cei care se plâng mai mereu, care critică şi ceartă, care învinovăţesc orice, oricând şi care ne fac, prin această atitudine, să ne simţim rău şi noi la rândul nostru. Acolo nu-i nevoie de vreun prea dezvoltat instinct intuitiv pentru a ne da seama de toxicitatea relaţiei, de faptul că ne pot târî cu mare uşurinţă în adâncimea negativităţii lor şi că putem rămâne blocaţi acolo pentru mult timp.

Am omis însă atunci să-i prezint pe cei… cu care n-avem ceva de împărţit, dar pur şi simplu nu ne aflăm pe aceeaşi linie de plutire. De care parcă nu avem loc în aceeaşi cameră, deşi ei nu au nicio atitudine negativă sau vreo umbră întunecată în urmă. Ce-i cu ei? De ce întâlnirea cu aceşti oameni e atât de… apăsătoare şi zgârie pe creier? Din incompatibilitate. Personalităţi total diferite, gândiri diferite, interese în extreme total diferite, energii care se bat cap în cap. Aici aş zice că nu-i nenea ăla rău chiar atât de negru. Adică sunt relaţii care pot funcţiona, ba chiar pot fi benefice, în cazul în care ambele părţi îşi exersează suficient de bine toleranţa, respectarea liberului arbitru şi al dreptului la o opinie diferită de a celuilalt şi… mai ales compasiunea şi răbdarea.

Ei, şi ne apropiem cu paşi repezi de cei de pe aceeaşi frecvenţă cu noi. Mişto combinaţie. Conexiuni energetice pe care le resimţim până în măduva oaselor. Oameni alături de care putem să fim ăia care se scălâmbă ca nişte copii mici când ne apucă, dar şi diplomaţi ideali când e cazul. Oameni alături de care suntem noi de la un capăt la celălalt. Relaţii de la care ne hrănim cu toţii cu energia pozitivă rezultată din interacţiunea noastră. Zâmbim ori de câte ori ne apar chiar şi numai în gând. Ăştia-s oameni de păstrat clar. Ăştia-s oameni care participă şi ajută la dezvoltarea noastră personală, din orice punct de vedere am privi-o. Ăştia-s oameni care ne determină să fim atenţi şi determinaţi să avansăm în proiecte şi vise, să urcăm pe scara vieţii noastre cât mai mult. Ăştia-s oameni care aprind în noi lumina sufletului. În relaţiile astea chiar şi scânteile care sar uneori sunt cu iz pozitiv. Să ne-ascuţim aşadar un picuţ intuiţia, aş zice… ca mai apoi să-i luăm de mână şi să păşim împreună cu ei în ceea ce viaţa noastră ne oferă să trăim! Cinste lor şi cui ni-i dă în cale!

Lasă un răspuns