Programul meu de AZI

Cam cât şi de ce trăiesc eu azi… Da, eu, aia care de obicei trage lumea de urechi şi întreabă “Hei, ne trezim şi noi AZI?”. Ei bine, azi răspund. Scurt şi cuprinzător.

AZI sunt fericită, aşa m-am trezit, ca în fiecare dimineaţă din ultima perioadă a vieţii mele… fericită. Înainte frica obişnuia să mă ţină departe de această fericire. Însă treptat am descoperit cum să mă bucur de tot, pur şi simplu. Să mă bucur că am deschis ochii, să mă bucur că am fost, apoi că am dormit, că am plutit prin alte lumi, că mi-am văzut oameni dragi, că m-am odihnit şi că… am deschis iarăşi ochii. Ca să iubesc şi azi.

Momentul în care am conştientizat că fiecare om, fiecare frunză, fiecare sunet, fiecare secundă din viaţa mea este o minune… a fost momentul ăla când recunoştinţa mi-a întins mâna şi m-a condus zâmbind către iubire. Către inima mea. A fost momentul când am înţeles că fericirea se naşte în fiecare respiraţie. A fost momentul când… am încetat să mai gândesc mult şi să analizez la sânge. A fost momentul când am început să întind şi eu la rândul meu mâna oricărui om ieşit în calea mea, aşa cum recunoştinţa mi-a întins-o mie. A fost momentul când… m-am abandonat cerului, în sfârşit, cu încredere şi libertate. Momentul când mi-am transformat fricile în vânt şi emoţiile toate în iubire.

AZI… privesc cerul şi văd dincolo de luciul stelelor. Sunt una cu copiii, cu soarele, cu firul de iarbă. AZI sunt viaţă. Respir şi îmi simt inima bătând. AZI păşesc cu încredere pe calea dată din cer mie. Îmi ascult intuiţia. Îmi respect sufletul. Sunt devotată mie şi drumului meu. AZI binecuvântez minunile petrecute în mine şi în jurul meu. AZI… binecuvântez lumina şi… întunericul. Blândeţea. Momentul. Răbdarea. Ah, răbdarea. Ea e trofeul meu cu voce caldă. Şi cerul… cerul e pentru mine tabla pe care profesorul meu sfânt scrie. Da, scrie răspunsuri la întrebările mele… de AZI.

AZI sunt fericită şi recunoscătoare pentru viaţa mea. Şi-am promis când am deschis ochii de dimineaţă că nu ratez nimic. Că voi atinge măcar o secundă pământul cu tălpile goale şi că voi face şi astăzi ceva pentru planeta pe care trăiesc… ca şi cum mi-ar fi mamă.

Nu există minune prea mică pentru a fi binecuvântată. Iar AZI trăiesc tot ce întâlnesc. Astăzi iubesc. Cât mai am timp. Viaţa e scurtă. Viaţa e… AZI.

Lasă un răspuns