Prin vorbe, energie şi-un pic de vis

De-a lungul timpului, am ascultat, am citit, am despicat, am ignorat şi am băgat la cap o mulţime de cuvinte. Cuvinte ale unor oameni de-i cunoaşte toată lumea sau ale unora de nu-i ştie nici vântu’, nici pământu’. Asta cu vorbele să zic că mai e cum mai e. Ei, despre energie în schimb… zic că e buba mai mare. De-aici ne doare ba în stânga, ba în dreapta, ba în suflet, ba stomacul, brusc şi degeaba… totul depinzând de energia pe care o investesc alţii în gândurile despre noi. Şi, cel mai important, depinzând de energia pe care o investim chiar noi în interiorul nostru.

Azi aleg să împărtăşesc reţeta unui mare filozof, Alan Watts, reţetă care pe mine m-a trezit şi m-a hotărât. Care pe mine m-a împins să îmbin toate capacităţile mele şi să fac de-o ciorbă bună, pentru mine şi pentru toţi.

Aşadar… să presupunem că în fiecare noapte am putea visa orice vis ar vrea muşchiu’ nostru. Şi că, de exemplu, am avea puterea să visăm 55 de ani într-o singură noapte. Sau orice altă perioadă de timp. Şi că, odată cu această călătorie în lumea viselor, ne-am îndeplini toate dorinţele. Am avea parte de toate plăcerile pe care ni le putem imagina. După câteva nopţi, fiecare durând câte 55 de ani, fiecare pline de plăceri, probabil am spune… “Ah, a fost chiar grozav!”.

Dar acum… să avem o surpriză! Să avem un vis pe care nu îl controlăm. Un vis în care ceva ni se întâmplă, dar nu ştim ce. Şi ne-ar plăcea ce se întâmplă şi ne-am spune “Oh, a fost cât pe-aci, dar mai vreau!”. Apoi am deveni din ce în ce mai aventuroşi şi am face din ce în ce mai multe pariuri cu noi înşine despre ce vom visa.

Iar în final… am visa locul în care ne aflăm acum. Am visa visul în care trăim chiar viaţa de acum.

Ei bine, viaţa asta este doar una dintre infinitele posibilităţi pe care le avem. Dacă ne trezim din actuala iluzie din mintea noastră şi înţelegem că negrul implică alb, că ‘însumi’ implică ‘altul’, că viaţa implică moarte sau, mai bine spus, că moartea implică viaţă, ne putem simţi în această lume nu ca nişte străini, nu ca nişte persoane care au ajuns aici din întâmplare. Ci vom putea începe să ne simţim propria existenţă ca fiind cu adevărat fundamentală.

Acum… eu nu vreau să îţi bag pe gât ideea asta. Vreau doar să te gândeşti la ea. Să te gândeşti la posibilităţile pe care viaţa ţi le oferă. Şi să păşeşti. Întotdeauna înainte!

Eu astfel am renăscut. Prin vorbe şi energie. Şi-un pic de vis.

2 Comments

Lasă un răspuns