Planete, lumânări și… vrăji (I)

Știu că am mai menționat, cândva, farmecele ca fiind surse nevăzute ale unora dintre problemele noastre. N-am bătut apa-n piuă prea mult pentru că nu aveam o bază clar construită, ca să dau mai departe informații.

Am auzit de ele încă din copilărie, chiar din familie, însă, ca orice copil amețit de distracțiile inocenței, n-am dat atenție. Am început să dau atenție abia când am realizat că, în ciuda eforturilor mele din ultimii ani depuse pentru starea mea de bine, pentru echilibrul meu… ceva rău persista. În viziuni încă îmi apăreau niște umbre întunecate, când și când. În cărți încă apăreau șeptarii ăia negri nenorociți împreună. Ceva insista să-mi dejoace mie planurile. Și mă scotea din sărite. Mă înfuriam, apoi mă calmam și mă împingeam singură către alte soluții. Altele și altele. Descopeream una, o cercetam, o adaptam la mine și o aplicam. Uneori umbrele nu dispăreau deloc, alteori dispăreau doar ca să revină.

‘Învață, C., învață. Caută. Nu te lăsa! Învață! Nu, nu crede doar, cercetează!’… coarnele mele de tauroi cu ascendent în berbec mă înghionteau mereu.

Mi-am amintit de neamurile astea ale mele care, acum aproape o viață, scoteau cuvintele ‘vrăjitoare’ și ‘farmece’ pe gură mai des decât ‘bună ziua’. Am zis că fie oi trage ceva din cauza lor, fie chiar ele or fi alea care mă râcâie ca găinile, fie-s doar o inspirație pentru mine, ca un pont. Și-am luat-o și pe-asta la puricat atunci. Pe magie. Pe vrăjitorie. Am luat anticariatele la rând, că pe internet numai mizerii există. Și-am găsit. Cărți vechi de zeci de ani. Sute de pagini. Suuute de pagini! De unde au pornit, de la cine, unde, de ce, ce-au făcut de-a lungul anilor, cui, tot. Iubirea a fost din toate timpurile tematica principală, dar n-aș da la o parte nici altele. M-am crucit… M-am îngrozit, dar m-am și luminat, în același timp.

Știam de multe dintre ele… Parcursesem niște etape și prin echilibrările mele chiar. Însă gheare, ofrande și altele mi-aș fi dorit să fie doar basme, pe-atunci. Ei bine, nu sunt. Mama vitregă a Albei-ca-Zăpada și mărul ei otrăvit au existat. Există și în zilele noastre…

Există și în zilele noastre vrăji rele scrise, incantații asupra alimentelor, urări cu negru și păpuși, trimiteri și întoarceri, cu păr, cu unghii, cu țoale, cu aerul, cu apa… cu focul. Manipulare și control ‘artificial’, cum ar veni. Piedici în destinul omului. Toate astea asta reprezintă. Îngreunări. Bolovani legați de picioarele noastre. Uneori simple mofturi, alteori profunde uri.

O vrajă de-asta este, practic, o formulă din a, b și c, unde a reprezintă actul simbolic făcut, b obiectele sau aromele folosite și c energia depusă. Deși sună a ceva imposibil, greu de conceput, în realitate, este vorba doar despre așa zisul ‘har’. Lucrat. Înspre a face bine sau a face rău. Și nouă ce ne place să facem? Rău, conștient sau nu. Vrem “bărbatul ăla” musai, vrem “să-i meargă rău afacerea fratelui”, că nici nouă nu ne merge altfel. Vrem, vrem, vrem și batem din picioare pentru ca, oricare ar fi prețul, dorința să ni se împlinească.

Vraja asta și cele trei elemente ale ei sunt strâns conectate cu… sinele nostru. Sine care are și el un caracter anume. Totul bine? Vrăjim de bine. Totul rău? Se lasă cu peceți puse aiurea pe suflete…

Facem de-astea singuri? Oh, nu… Facem alianțe. Fiecare cu ce are-n suflet…

Eu zic acum cu cine-am făcut eu. Cu prietena mea mai veche, astrologia. Și cu prietenele mele și mai vechi, lumânările și alte chestiuni aromatice. Lucrul ăsta cu energia exista deja și el în portofoliul meu, așa că am dat drumul la treabă. M-am apucat de exersat. În unele zile mi-a fost perfect, în altele am vomitat și m-am târât pe jos de rău. De, așa e când ești doar un învățăcel… Și-n laboratorul de chimie în școală țin minte că-mi mai ardeam blugii și chiar și pielea, uneori.

Mai zic eu acum și că energia pe care o… trimitem asupra altora întotdeauna, dar întotdeauna!, ne afectează și pe noi. Pentru că noi o creăm, nu? Și tot ce creăm este ca un bumerang. Acțiune-reacțiune..? Orice deochi, de frumos, de urât, afectează și pe ăla de se miră. Orice șut în fund dat ăluia aplecat în fața noastră să-și ridice scăparea de pe jos se întoarce și-n fundul nostru, mai devreme sau mai târziu.

Așadar, vraja… magia… energia asta, în general, e bine a fi folosită nu pentru a obține controlul asupra celor din jur sau pentru a băga pe cei din jur în groapă, ci pentru creșterea propriei noastre forțe interioare, pentru echilibrul nostru, pentru eliminarea răului și-a bubelor din dosul nostru și-al trecutului nostru. Acțiune-reacțiune… rezultate.

Mi-am făcut liste. Eu așa am reușit să învăț mereu. N-am fost niciodată o tocilară, așa că mi le-am pus și pe-astea în ochi, să le văd, până când mi se întipăresc în creieraș. Pancarte, hârtiuțe și notițe am și acum oriunde mă uit.

Mi-am notat tot. Soarele ce face, Luna ce face, Marți, Miercuri, albastru, verde, salvie, tot. Le pun pe toate frumos într-un loc și revin…

Lasă un răspuns