Piatra peste care trece apa…

E cel mai la îndemână protector al nostru.

De cele mai multe ori, nu ne merge bine pentru că ne încâlcim prea mult în prea multe gânduri, ne lăsăm rătăciți de… complicat. Când totul este atât de simplu…

Sunt întrebată destul de des de către cei cu care interacționez pe partea asta de energii și de atacuri energetice care-s modalitățile prin care ne putem proteja de cele nasoale. Mulți se așteaptă să le spun să-și cumpere megascumpeturile lumii, se așteaptă să le prepar megacomplicăciunile poțiunilor magice, să îi îndrept către cele mai greu de găsit materiale și substanțe. Și eu ce fac..? Îi trimit la pădure. Eventual, la o pădure prin care curge și-un râuleț. Da, nu-s privită chiar ca un om normal când fac asta. De ce? Pentru că ce zic eu este prea simplu ca să pară și adevărat.

Însă este. Și simplu, și adevărat. Natura este cea mai bună prietenă a noastră. Cunoaștem noi oare? Nu. Și asta se vede clar din comportamentul pe care-l avem față de ea. Gunoaie peste tot, grătărele cât cuprinde, plastic, poluare, toxine, defrișări… mă mir cum de mai rezistă. Și are și-atât de multă energie. Curată. De dat!

Una dintre cele mai vechi și importante relații este… nu, nu ‘Adam și Eva’, ci cea dintre… pământ și cer. Dintre centrul pământului și… înaltul cerului. Locurile cele mai sacre din lume… au legătură cu natura. Sunt și pietrele pe-acolo, nu? Piatra, da, piatra aia cu care ne spărgeam capetele când eram copii. Ea e… simbolul legăturii dintre noi și divinitate. Dintre noi și Dumnezeu. Nesemnificativă și ieftină, așa cum poate părea ea.

Până și Biblia o menționează cumva ca fiind ceva divin, deși, de-a lungul timpului, religiile i-au cam hulit pe cei care foloseau… puterea magică a pietrelor. Așa cum au făcut și cu cei care foloseau astrologia sau… tarotul. Bine că s-a păstrat curată măcar… apa. Aghiasma?

Piatră? Petru? Roma? Graalul?! Nu știu, doar întreb. Că poate au toate astea vreo legătură între ele cumva…

Se pare că puterea pietrelor a cam fost cunoscută, sub o formă sau alta, de când lumea și… pământul. Și pietrele joacă un rol extrem de important în viața noastră. Nu numai ca fundație la casă, ci și în viața noastră… aia mai spirituală. Până și zodiile au câte o piatră a lor. Până și lunile anului…

Odată ce-am descoperit echilibrarea și modalitatea dobândirii ei, am zis să-mi găsesc și niște… ‘prieteni’ care să mă ajute s-o mențin cât mai mult timp cu putință. După teste nenumărate… că mie așa-mi place, să fac ca la alergolog, să pun un pic într-un peticuț mic, să văd ce se întâmplă, ca să știu dacă da sau dacă nu… am ajuns să vizitez pădurea… aproape la fel de des ca înainte, dar dintr-un motiv în plus. Piatra.

Da, da. Aia simpluță, cu care poți să spargi și-un geam. Aia de-o găsești pe albia râului. Vin cu sacoșa plină acum acasă. Ce fac cu ele? Îmi ornez colțurile camerelor. Pe-alea mai arătoase le pun pe la ferestre. Sau sub oglinda de la baie. Sau pe birou. Sau printre flori. Și le simt. Le simt și când se întunecă. Se fac negre. Ele trag tot ce-i rău. Energetic vorbind. Atunci le strâng în sacoșă iarăși și le duc de unde le-am luat. Le-azvârl în albia râului, ca să spele el ce-i de spălat și-l rog să mă lase să iau altele. Și mă lasă, că el e plin și binevoitor.

Se schimbă tot aerul în casă astfel. Suntem și noi protejați, dar și locuința. Sau spațiul unde lucrăm. Sau mașina pe care o conducem. Atragem energia pozitivă, respingem energia negativă. Gândim mult mai limpede. Înțelegem necunoscutele mult mai ușor. Descoperim mai repede ce-avem de făcut, încotro avem de mers, cu cine, de ce.

Armonie. Putere. Energie. Sănătate. Pa, stres. Toate astea cu niște simpli… bolovani.

Lasă un răspuns