Pentru noi e doar o alegere, pentru ele e viața în sine

N-am mai scris de ceva vreme despre asta, deși m-a măcinat mai mult ca niciodată. De animale zic. Și de tot ce înseamnă comerțul cu produse sau servicii de origine animală. De la mâncare, la circuri și alte distracții. “Distracții”, că nu știu ce-o fi distractiv în ele…

Da, am mâncat carne, am băut lapte, nu exista pentru mine vară fără telemea de vacă cu roșii. Când auzeam pe vreunul că nu mai mănâncă carne, replica mea era “N-aș putea face asta, nu pot trăi fără carne, dacă am masă fără carne, eu zic că n-am mâncat deloc.”. Pantofii de piele… cei mai buni și cei mai rezistenți. Cartofii prăjiți în untură de porc… delicioși.

Am avut însă mereu în mine și o altă variantă. La circ n-am fost niciodată. De ce? Pentru că… mi-era milă de animale. Nu călăream poneii prin satul de vacanță la mare când eram copil, ba chiar începeam să plâng lângă ei. De ce? Că mi-era milă de ei… N-o să-l uit niciodată pe vecinul meu de bloc care a crăpat capul unui pui de cățel alb în spatele blocului cu un bolovan mai mare decât el. N-o să-l uit niciodată nici pe Costel, calul bătrân al bunicilor mei, care mă primea mereu la el în iesle și care-mi mânca din palmă, fără să-mi rănească nici măcar un fir de păr, în timp ce pe ceilalți îi lovea cum ii prindea.

Și n-o să uit nici ziua când un prieten mi-a trimis un documentar despre industria animală din întreaga lume… Am plâns și-am înjurat și-am blestemat atunci cât pentru o viață întreagă. Am încetat să mai mănânc carne la momentul respectiv? Nu. De ce? O credeam esențială pentru organism. De ce credeam asta? Pentru că mergeam cu valul. Îmi erau suficiente informațiile din auzite, din familie, din popor, tradiție, dogme religioase.

Asta până când am început să dau de câte-o cheie care să-mi descuie ușițele minții. M-am apucat singură să citesc, să caut informații, să urmăresc alte documentare. M-am îngrozit..! N-am mai înjurat pe alții, m-am înjurat direct pe mine. M-am învinovățit și m-am judecat. Că n-am fost în stare să văd ceea ce, practic, era evident…

Animalele nu există pentru ca noi, oamenii, tari și mari cum ne considerăm noi, să le consumăm. Sub nicio formă. Ele nu sunt nici sursa noastră de hrană, nici mijloacele noastre de transport. Animalele nu sunt nici țoalele noastre, nici cărăușii noștri prin vacanțele exotice în care ne plimbăm fundurile. Animalele nu sunt obiecte! Animalele au și ele suflete. Au și ele o energie a corpului. Au intuiție și trăiri. Au familii. Au casă, au masă. Au același Dumnezeu ca și noi, pe care și ele îl poartă mereu acolo, în sufletele lor. Au frici și boli. Au dureri și tristeți. Nu vorbesc aceeași limbă ca și noi, ce-i drept, dar asta nu le ia din drepturi. Asta nu ne face pe noi stăpâni și pe ele niște sclavi.

Zilele trecute, am ieșit cu niște prieteni la masă. “Nu, nu mănânc nici pește.”, clasic, și nu mai mănânc nici lactate, ouă și altele de origine animală. Am renunțat și la astea, între timp. De ce? Există atâtea argumente, că nu-mi încap nici într-o carte, darămite în câteva cuvinte aici.

Da, știu că e gustos baconul, știu că e bună cafeaua cu lapte, știu că nimic nu se compară cu o ceafă de porc. Știu. Dar și heroina zic ăștia că te face zeu pe pământ. După care te trimite… în pământ.

Când am încetat să mai consum produse și servicii de origine animală, am încetat să mai… consum alte vieți. Am încetat să mai contribui la suferință. Am încetat să mai contribui la chin și groază. Și-am încetat să îmi consum propria-mi viață pe repede înainte.

Mulți mă întreabă de ce aleg să mă “limitez”. De ce mă “chinui” așa. De ce aleg să fac parte dintr-o asemenea “sectă agresivă”. Uneori, mă umflă râsul, alteori… mă enervez. Mă enervez pentru că observ că, sub pretextul unor scuze argumentate de nimic altceva în afară de faptul că “așa e de când lumea și pământul”, oamenii calcă cu bocancii plini de noroi, ca să nu zic sânge, în ceva care susține… viața. Și de o parte, dar și de cealaltă parte a baricadei.

A fi vegan nu înseamnă nici limitare, nici chin și nici apartenență la o sectă. A fi vegan înseamnă eliberare, îndepărtarea violenței și a morții premeditate. A fi vegan înseamnă echilibru și armonie, pentru că un pui de găină, din punct de vedere moral, cântărește la fel de mult ca un om.

Lasă un răspuns