Pentru mine, cea mai frumoasă poveste de iubire e povestea mea

“Iubirea… iubirea este, într-adevăr, de temut. Ea este periculoasă, foarte periculoasă… însă nu pentru cei care o trăiesc, ci pentru societate. Iubirea tulbură societatea. Iubirea tulbură toate regulile astea inventate, de-a lungul timpului, cu scopul de a controla totul. Iubirea zgâlțâie zidurile minciunii. Zgâlțâie nefericirea din oameni. Și-i face să riposteze, să judece, să arate cu degetul. Pentru că oamenii nefericiți nu acceptă fericirea altora.”… Astea sunt câteva dintre rândurile scrise de mine pe primele pagini ale cărții M-ai lăsat aici. Despre iubire…

Am scris despre iubire… pentru că eu am fost crescută de iubire. Nu “prin”, nu… Eu am fost crescută “de” iubire. Sunt cum și cine sunt acum datorită… iubirii. Sunt o femeie norocoasă care s-a născut agățată de firul iubirii. Însă nu zic asta, așa cum ar fi poate de așteptat… pentru că iubirea mi-a oferit totul pe tavă, ca să pot trăi eu liniștită până la adânci bătrâneți, ci pentru că mi-a… dat, ca să văd cum e, mi-a luat, ca să văd cum e… și-mi dă acum, puțin câte puțin, în funcție de cât reușesc să dobândesc, de la o treaptă la alta.

Iubirea a fost mama mea. Ea mi-a picurat, una câte una, dintre lecțiile vieții. Ea m-a educat. Mi-a arătat toate fațetele pe care o viață de om le poate avea, m-a trecut prin toate evenimentele, și bune, și rele… învățându-mă astfel… discernământul… și răbdarea. Ea m-a ridicat până în înaltul sufletului, ca, mai apoi, să-mi dea drumul până în cea mai adâncă și întunecată groapă. M-a lăsat să mă pierd între toate, fiindu-mi, în același timp, supravegherea din umbră. Ea mi-a arătat și cât se poate de sus, dar și cât se poate de jos. Pentru ca eu să conștientizez pentru ce trăiesc. Pentru ca eu să conștientizez unde mă situez și… unde îmi doresc să ajung, de fapt.

Iubirea mi-a dat, iubirea mi-a luat, da. Ca să înțeleg că nimic din ce-i frumos și autentic nu se dobândește ușor. Ca să înțeleg că viața nu e ușoară, dar că eu chiar îmi doresc să fiu vie. Și că, pentru asta, trebuie să mă zbat, să mă mișc, să mă ridic de fiecare dată, ca să pot cădea mai pregătită cu următoarea ocazie. Ca să am mintea mai deschisă, mai receptivă, mai puțin încăpățânată… Mai puțin rigidă, mai puțin opacă, mai puțin fadă, seacă…

Iubirea mi-a spus povești… prin oameni diverși. Ca să mă facă, în timp, prin ele, să îmi dau seama că eu am povestea mea. Unică. Că eu am… omul meu… unic. Pe care nu-l pot compara, înlocui sau… nemaiiubi… oricât de mult aș încerca. De ce? De ce ar încerca un om normal la cap să nu mai iubească? Simplu. Pentru că e greu.

Iubirea nu vine gata, toată odată, cu toate la pachet pregătite. Așa cum nici succesul nu o face. Atât pentru iubire, cât și pentru succes… avem de tras. Avem pregătiri de făcut, lucruri de învățat… slăbiciuni de învins, frici de eliminat, defecte de estompat. Nimeni nu se naște pregătit nici pentru iubire și nici pentru succes. Dar, cu siguranță, toți ne naștem pregătiți pentru a învăța cum să le dobândim.

Cu siguranță, toți purtăm în noi aceleași capete ale existenței… sursa și destinația. Dar, pe lângă astea, mai purtăm și uneltele necesare unirii acestora, unelte pe care trebuie să învățăm, mai întâi, cum să le folosim, apoi să începem să le folosim și-abia apoi să ne bucurăm de rezultate. Și, dacă ar fi să diminuăm existența întreagă la o… simplă poveste de… iubire, înțelegem că ea se întâmplă pe același principiu. Purtăm în suflet, în esența noastră, în sinele nostru… dorința, puterea… menirea de a iubi, purtăm, de asemenea, și capacitatea de a iubi, însă… trebuie, mai întâi, să o cunoaștem, să o înțelegem, să o distingem de ce-i, în mod înșelător, aparent iubire… s-o alegem, s-o practicăm și-abia apoi să ne bucurăm, pe deplin, de darurile ei.

Nimic din ce-i autentic nu se dobândește fără o luptă. Cu atât mai puțin iubirea… cel mai de preț dar al lui Dumnezeu pentru noi.

De aceea, în momentul în care mi-am simțit completă convingerea despre iubire, în momentul în care am înțeles, cu adevărat, ce este, de fapt, iubirea, ce înseamnă, de fapt, să iubesc și să fiu iubită, am ales să împărtășesc totul printr-o poveste. A mea. Prin M-ai lăsat aici...

Lasă un răspuns