Până și evidentul se mai ascunde uneori

Obișnuiesc să îmi analizez viața destul de mult. Din multe puncte de vedere. Din cât de multe puncte de vedere pot. Și sunt atentă la ce se întâmplă în ea, până la cele mai mici detalii. Doar mă uit, nu-s vreuna de-aia obsedată care să și iasă la înaintare cu observațiile ei. Nu MAI sunt… Acum mă uit și procesez totul în liniște, în mintea mea. Împreună cu intuiția mea…

Și se întâmplă ca… uneori… o informație de care acum sunt sigură, din toate direcțiile fiind siguranța asta, peste ceva vreme să se dovedească a fi fost doar o… luare de ochi. Un ceva ce… a fost susținut din toate direcțiile, intuiție, minte, suflet, tot… ca fiind autentic, real… doar ca să mă mențină pe un drum de pe care încă mai aveam de cules niște lecții sau… pe care încă mai aveam de făcut niște mișcări întru menirea mea, întru evoluția mea, întru… existența mea. Pentru ca apoi să… dispară subit. Să mă facă să mă simt de parcă nici n-ar fi existat. Să mă facă să mă întreb… “Bă nene, cum naiba… ce-a fost în capul meu de-am văzut eu lucrurile alea așa? Ce-a fost cu mine de-am perceput… omul ăla așa? Locul ăla așa? Serviciul ăla așa..?”.

Cum de n-am văzut eu… realitatea, când ea era… atât de… evidentă..?!

Ni se întâmplă tuturor, nu? Destul de des chiar. Intrăm în… experiențe convinși fiind de autenticitatea lor, de menirea lor clar existentă în a noastră, de “Asta e!”, de… siguranța că… sunt ce trebuie. Ce ne dorim. Ce-am așteptat dintotdeauna. Și… când… surpriză! După un timp, ceva se sucește la o sută optzeci de grade. Prințul nu e, de fapt, prințul ĂLA. Nu e nici măcar prinț, ce să mai… Șeful nu e ce părea să fie când ne-am angajat… Casa e departe de cea din visele noastre… Nevasta, masa, vecinul… Nunta, țara aia mai ‘alta’ decât a noastră, afacerea.

Și nu ne ia mult timp să ne dăm seama că nu ne mai vine să stăm acolo nici măcar pentru un apus de soare-n plus. Cum om fi stat oare atâta amar de vreme?! Pentru ce?!

Ei bine… “Pentru ce?!”ul ăsta e important. Cel mai important… Pentru că are multe cuprinse în răspuns. Pentru că trebuia să recunoaștem în omul, oamenii, locurile și-n toate alea în care-am mai fost noi prinși în tot timpul ăla… niște defecte din noi, niște răni din noi, niște goluri, niște… schimbări de făcut, pentru a ne poziționa cu o și mai mare exactitate pe drumul care trebuie. Pe drumul nostru. Pentru că ce era, de fapt, în mod evident menit să fie al nostru… mai avea și el schimbările lui de… suferit, de făcut, de trăit. Pentru că, dacă am fi știut, de la bun început, totul… n-am mai fi acționat de parcă nu am fi știut… n-am mai fi fost sinceri și implicați în totalitate în cele de moment, în cele… necesare. Pentru că nu ne-am mai fi lăsat prinși în vâltoarea unor întâmplări, știind că pe noi, de fapt, ne așteaptă altceva… la ce să mai intrăm și-acolo, între timp..?

Pentru că… am fi rămas… nereparați. Ne-am fi dat la o parte din calea celor ce noi deja știam că oricum nu-s ale noastre, dar care au clar un rost în firea noastră… și-am fi rămas așa… deranjați, nelalocul nostru, răsturnați, crăpați… neschimbați… nevindecați. Nepregătiți pentru… noi. Și pentru ale noastre. Pentru că am fi ocolit nefericirea, având ochi numai pentru fericirea ce vedeam noi că avea să vină după ea… fără să înțelegem… sau, de fapt, fără să vrem să înțelegem că, pentru fericirea aia, trebuia mai întâi să fim nefericiți. Cine și-ar fi asumat asta, cu un bine mare și frumos în fața ochilor?!

Cine-ar fi fost tâmpit să aleagă, dintre suferință și fericire, suferința, ă?

De-asta… se mai întâmplă în viață ca evidentul să mai poarte și câte-o mască. Uneori chiar una care-l face de-a dreptul invizibil. Pentru ca noi să învățăm, înainte de a-l afla. Pentru ca noi să dobandim cinstea, responsabilitatea… răbdarea. Pentru ca noi să pășim într-un ritm normal, sănătos, cursiv… logic… pe calea noastră.

Altfel… am rămâne veșnic dezordonați, veșnic neștiutori, veșnic… niște nefericiți care trec prin viață doar momiți de o himeră a fericirii și nu ghidați într-un mod real, chiar dacă uneori nevăzut, de o fericire autentică. Evidentă.

Lasă un răspuns