Da. Şi oricât ar suna de anapoda, nu e. E numai bine. Aşa cum trebuie. Când sufăr mă bucur mai mult decât când… mă bucur. Când sufăr sufletul meu mai creşte încă puţin. Mai învaţă una nouă. Creşte şi curajul de la o suferinţă la alta. Creşte şi lumina. Oamenii …

Cam cât şi de ce trăiesc eu azi… Da, eu, aia care de obicei trage lumea de urechi şi întreabă “Hei, ne trezim şi noi AZI?”. Ei bine, azi răspund. Scurt şi cuprinzător. AZI sunt fericită, aşa m-am trezit, ca în fiecare dimineaţă din ultima perioadă a vieţii mele… fericită. …

Cu toţii ne lăudăm cu ce avem de la ai noştri părinţi, bunici, străbunici, cu ce au nepoţii de la noi, cu tot ce ne putem lăuda. Care culoarea ochilor, care părul creţ, care ambiţia, care romantismul. Care mai de care. Dar cu problemele? Cum rămâne? Cu frica de întuneric? …

Cam cât de bufniţe să fim noi pe interior încât să fie chiar atât de îngrozitor să aruncăm un ochi pe-acolo? Chiar atât de dureros să fie ce-am putea vedea în noi încât să n-avem curaj să fim doar noi cu noi măcar aşa, din când în când? Chiar atât …

Eu, da. Eu şi procesul meu tumultos de trezire. Drama trăită de mine şi de noi toţi pe pământ m-a trecut de-a lungul timpului de la o stare la alta. Odată mă gândeam să fug în lume, să scap. Dar să scap de ce? În capătul celălalt al pământului tot …

Astăzi dis-de-dimineaţă, în timp ce-mi plimbam câinele prin parc, mi-a apărut în minte o întrebare absolut revelatoare. Nu, nu e prima dată când intuiţia mi-o împinge la înaintare, însă de fiecare dată o percep parcă şi mai şi decât data trecută. “Pentru ce trăim?” Aş fi curioasă de răspunsurile tuturor. …

Cine suntem, mă, noi… ăia din spatele pielii noastre?! Ce ne dorim şi ce înseamnă pentru noi tărâmurile alea superioare despre care auzim vorbindu-se tot mai des? Ştiu prea bine că încercările noastre de a dobândi o conştiinţă la nivel înalt pot fi uneori dureroase. Simţită pe propria piele asta. …

O agentă de influenţă mistico-religioasă… Aşa am fost numită astăzi dis-de-dimineaţă. Având în vedere că nu m-am simţit pe deplin şi că n-am exprimat până acum nimic practic despre religie şi biserică, am zis să iau măsuri şi să îndeplinesc pe cât posibil toate atribuţiile din fişa postului unei astfel …

Majoritatea oamenilor trec prin viaţă ca nişte floricele, cum îmi place mie să spun. Ca nişte floricele roz şi frumoase, care parcă plutesc în bătaia vântului. Nu aud, nu văd. Doar dau înainte. Ei cred că lucrurile se întâmplă pur şi simplu şi speră ca într-o bună zi să obţină …

Cum reuşim să distrugem singurei şansele ca propriile dorinţe să se împlinească? Simplu. Ne prindem ca un scaiete de ele. Facem din simple dorinţe… obsesii. Le încătuşăm libertatea de a se întâmpla. Ne încătuşăm chiar pe noi. Ne oferim singuri lecţii de viaţă, de fapt. Devenim proprii noştri prizonieri. Încetăm …

După ce am făcut fel şi fel de greşeli, mici sau mari, fel şi fel de “teste” pe propria piele, periculoase sau inofensive, am înţeles că sacrificiul nu-i calea cea bună, că mă îndepărtam de la traseul principal, că toate rupturile provocate în mine şi toate sacrificiile făcute duceau înspre …