Oferind prea mult facem nepăsării munca mai uşoară

Am resimţit la maximum, pe propria mea piele, întrebarea “De ce, când eu dau atât de mult… primesc înapoi atât de puţin?”. M-am zbătut multă vreme să înţeleg de ce, când eu ofeream tot, tot ce eram eu în stare să ofer, în mintea mea pe-atunci numai bune aş fi zis… primeam înapoi ignoranţă, nepăsare, înşelat, minţit, durere în fund şi alte de-astea… dureroase ca naiba.

Mi-a luat ceva… şi ca timp… şi ca nervi… şi ca pierderi… şi ca multe! Dar… în cele din urmă am înţeles. Am înţeles că ceea ce ofeream, cu toată sinceritatea mea de altfel cred, ofeream pentru că aveam eu nevoie, nu cei cărora le ofeream. Am înţeles că ofeream doar ca să primesc eu mai mult şi nu doar de dragul oferitului sau doar de dragul celor cărora le ofeream. Am înţeles că ofeream de fapt pentru mine, nu pentru ei. Ofeream cunoscuţilor, necunoscuţilor, că voiau, că nu voiau. Pentru că eu aveam nevoie să primesc. Şi… nu ştiu dacă ofeream neapărat ceea ce le trebuia lor. Aş zice că ofeream cam ceea ce îmi trebuia mie şi nu aveam. Ofeream în speranţa că voi primi şi eu la rândul meu. Şi maaare era dezamăgirea când, la schimb, primeam un spate întors şi… cam atât. Departe de tot ceea ce pusesem eu pe tavă. Departe de tot ceea ce… practic băgasem tuturor pe gât.

Când noi încă nu cunoaştem cu adevărat iubirea… ceea ce considerăm a fi iubire este mai mult o ambiţie. Păi cum, să nu mă iubească ăla pe mine?! Ia să-i dau eu. Să-i dau şi de-aia şi de-aia şi căldură şi strâns în braţe şi mesaje multe şi sufocante aşa, cât să nu mai poată respira… ca să se simtă obligat să dea şi el înapoi. Numai că… din păcate… din ambiţii… cei care primesc cu japca “iubire” de-asta… dau într-adevăr mai departe, dar nu dau acolo de unde-au primit. Dau oriunde altundeva văd cu ochii, pentru că omul fuge de strânsoare. Fuge de prea mult. Fuge de laţuri şi lucruri forţate. Toţi fugim, dacă ne gândim mai bine.

Îndesatul ăsta pe gât de care mulţi dintre noi încă suferim este motivul pentru care oamenii din jurul nostru îşi pierd interesul pentru noi şi pentru tot ceea ce noi însemnăm. Şi asta se întâmplă pentru că nu oferim din suflet, ci oferim din ego. Oferim ca să fim… validaţi. Facem chestii doar ca să fim aplaudaţi… ca meritele noastre să fie recunoscute. Nicidecum ca să bucurăm pe cei din jur, fără ca noi, personal, să avem şi altă satisfacţie în afară de zâmbetul lor.

Toate astea vin dintr-un mare complex care zace aruncat pe undeva prin interiorul nostru. Toate astea au ca sursă nişte mizerii strânse sub preşul mândriei noastre prosteşti. Păi nu iubim noi?! Mult aşa până nu mai poate nimeni respira? Ba iubim, cum să nu iubim?!

Şi uite aşa oamenii noştri dragi ne înlocuiesc una, două cu alţi oameni dragi lor. Cu alte suflete… care le respectă spaţiul, dorinţele, gusturile, viaţa… partea lor de pat, momentele lor de singurătate sau cu prietenii. Ne înlocuiesc cu alte case şi familii, care le lasă suficient de multă libertate cât să trăiască liniştiţi împreună, cât să se simtă în largul lor… laolaltă. Ne înlocuiesc cu alte iubiri… care-s iubiri de-alea de-adevăratelea, nu frustrări strânse din toate timpurile şi toate locurile vieţilor noastre.

Încă greşim crezând că fericirea ne-o construim în partener şi-n cei dragi din jurul nostru şi nu în noi înşine. Încă greşim împrăştiind emoţii şi sentimente în ceea ce ne înconjoară… înainte de a ne limpezi întâi de cele învechite şi bolnăvicioase care ne cuprind sufletul. Încă greşim neînţelegând că cine are nevoie cere… şi că, dacă nu cere, e tot în ograda lor şi nu în a noastră. Încă greşim crezând că, dacă noi avem ce oferi de folos vieţii celorlalţi, este musai nevoie ca lor să le şi convină să facem asta. Încă greşim… neacceptând că binele nostru nu e neapărat binele tuturor, că sufletul nostru nu e neapărat sufletul tuturor, că iubirea noastră nu e neapărat… pe placul tuturor.

Încă greşim… investind în jur înainte de a investi în noi înşine. Pentru că investind în jur… riscăm să ni se răspundă cu nepăsare… şi nu-i de judecat deloc…, pe când investind în noi… întotdeauna ni se va răspunde numai şi numai cu lucruri bune.

Lasă un răspuns