Legătura karmică se simte exact ca un cutremur

În corp, în suflet, în… priviri. În treacăt, unul pe lângă celălalt. Chiar și numai în gând… Chiar și pe nevăzutelea..!

Ea este printre cele mai puternice manifestări, la nivelul simțurilor. E puternică și, pe cât e de puternică, pe-atât e de grea. Și… semnificativă. Este legătura aia purtată de-a lungul timpului, de-a lungul vieților… care ne amintește, chiar și numai emoțional vorbind, inconștient, că noi am mai trăit ceva… cu cineva. Cu acel cineva… care ne face acum să simțim ceva… ieșit din comun. Ceva ce nu simțim în toate zilele, cu oricine.

E destinul. Ăla de la A la Z, ăla care ne trece prin toate experiențele posibile, pentru a învăța. Și care reia, în diferite vieți, diferite relații… de-acolo de unde-au rămas cu… morala. Sau cu drumul spre ea. Și, dacă suntem suficient de echilibrați, cu intuiția suficient de exersată și la lumină, reușim să distingem. Reușim să scoatem din mulțimea de oameni pe aceia care ne aparțin… care aparțin trecutul nostru… drumului nostru… menirii noastre… Dacă suntem, cât de cât, bine noi cu noi, reușim să distingem o legătură semnificativă, cu un puternic impact asupra a tot ceea ce însemnăm. Și, mai ales… reușim să ne asumăm greutatea ei. Ne asumăm poate prea scurtul timp petrecut împreună… sau poate prea apăsătoarea dezamăgire… sau… poate prea sufocanta îmbrățișare. Pentru că nu tot ce-i karmic e dintotdeauna și pentru totdeauna… și nici suflet pereche, clar. Dar ESTE… Are locul potrivit în puzzle-ul nostru. Și perioada potrivită.

Și scopul întocmai. Da… fiecare om simțit, poate fără o explicație în aparență, până în măduva oaselor… și-a sufletului… poartă un motiv bine definit pentru care se află în viața noastră. Fie el mic, fie mare. Toate însă, cu siguranță, pentru mai bine, chiar dacă, de cele mai multe ori, la suprafață, legăturile astea se arată puțin cam… zgomotoase. Cu artificii și văpăi. Și… multă durere. De-o parte sau de alta. Sau de amândouă.

Legăturile astea karmice… revin ca să ne crească, odată cu creșterea lor. Și ca să încheie încă un capitol din evoluția noastră, odată cu încheierea lor. Vin ca să ne agite, să ne ademenească în vârtejul lor nebunesc, să ne lovească puțin de toți pereții… ca să ne stârnească la luptă. Pentru mai binele nostru, pentru fericirea noastră, pentru… a ne aminti că… nimic bun nu se dobândește ușor… și nici fără chin.

Un accident de mașină care se lasă cu nuntă, o excursie din copilărie care se lasă cu… scântei, după zeci de ani de nevedere. Un tren pierdut. Un rând de chei găsit într-un taxi. O eșarfă luată de vânt pe stradă. Sau poate chiar o înmormântare la care noi am fi dat orice să putem să nu mergem… Întâmplări de-o secundă, de-un gest sau de-o aparentă dramă… care îmbracă haina coincidenței, dar care sunt bine calculate și, în funcție de noi și de starea noastră cu noi înșine… recalculate… pentru a avea loc așa cum trebuie. Așa cum ne trebuie.

E plină lumea de conexiuni și de astfel de… coincidențe. Ne e plină viața pe de-a întregul..! De emoții… De sentimente care ne zdruncină sufletul și energia exact cum un cutremur ne zguduie pământul de sub picioare. E plină viața noastră de… celelalte vieți dinaintea ei. Și de oameni care, deși am zice despre ei că atunci îi cunoaștem… sunt în noi de mult. Ne-au mai atins sufletele. Și noi le-am mai atins pe-ale lor. Cu bune sau cu rele. O spune sigur vibrația aia de nedescris, pe care-i imposibil să n-o diferențiem de oricare alta, dintre noi…

Legăturile astea… karmice… nu-s nici blesteme și nici pedepse, cum poate ar părea. Ele sunt doar părți din drumul nostru înainte. Care, culmea, apar pentru a ne învăța egoul, mintea asta care nu mai poate ea că le știe pe toate… că nu prea le știe, de fapt, chiar pe toate. Că viața nu-i în linie dreaptă și cât se vede doar la suprafață. Că jocul ei n-are doar niște reguli superficiale, făcute cu trei simpla.

Când lucrurile decurg mereu așa cum ne imaginăm noi că vor decurge… înseamnă că fie sufletul nostru și-a ales să zboare prin viață, în loc s-o trăiască, fie noi am ales să zburăm prin ea, în loc s-o trăim. Înseamnă că ne-am lăsat purtați de valul unei povești dintr-o carte sau dintr-un film de Duminică și ne-am îndepărtat cu desăvârșire de cine suntem cu adevărat.

Când nu… când viața dă în noi atunci când nu ne așteptăm… cu cine nu ne așteptăm… înseamnă că cineva acolo sus ne iubește. Și mai înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Că dăm cu nasu-n lecțiile potrivite, pentru învățăturile potrivite, pentru valorile potrivite. Pentru o viață mai bună. Pentru o… lume mai bună.

Lasă un răspuns