Iubesc şi tot aş mai iubi… la nesfârşit

Hai să zic pe scurt cine sunt eu adânc în sufletul meu de femeie. În sufletul meu de OM.

Sunt o femeie care iubeşte. Tot şi mult.

Sunt doi ochi albaştri plini de optimism, doi ochi care văd întotdeauna ce-i plin în viaţă, care văd întotdeauna dincolo de suprafaţa ştearsă sau murdărită de griji a omului din faţa lor.

Sunt două mâini care mângâie, care strâng în braţe şi care nu dau la o parte nimic din faţa lor.

Sunt eu, zâmbet larg. Sunt eu, clovnul tuturor. Eu sunt. Sunt o femeie care iubeşte. Tot şi mult, da. Până voi muri şi după.

Sunt eu în mine şi în oricine şi orice. Sunt eu în iubirea din mine şi din oricine iubeşte. Sunt eu în toată lumea şi în tot frumosul ei. Sunt eu în văi şi munţi, sunt eu în lună şi în soare. Sunt eu în pământ şi în cer. Sunt eu în muzică. Sunt eu în linişte. Sunt eu în haos. În tot. Sunt eu în tot.

Ah… lipsesc undeva. În silicoane. Nu pot. Falsul îmi face rău.

Lasă un răspuns