Hodoroaga Karma

Ce e dementa asta de karma, de fapt? Legea cauzei şi a efectului. E adunătura aia de gânduri, emoţii, sentimente, fapte, vorbe, chestii, trestii, pe care un suflet le-a strâns în vieţile anterioare. Karma este acţiunea şi reacţiunea. Karma este “Cum îţi aşterni aşa dormi.”. Karma e, ce-i drept, mai des menţionată acum în zilele noastre, dar ea a existat mai dintotdeauna, până şi în filosofiile creştine. Teologul creştin Origene, spre exemplu, ne-a lăsat o vastă operă despre reîncărcare şi textele biblice, o operă care descrie reîncarnarea ca pe ceva firesc. Avem în istorie şi o domniţă şmecheră pe nume Teodora Împărăteasa, soţia lui Iustinian I, actriţă, curtezană şi, după unele bârfe, prostituată, despre care se spune că a impus clerului, prin autoritatea soţului ei, prin anii 500 şi puţin, pentru a putea fi sanctificată, să cenzureze din Sfânta Scriptură orice referire la reîncarnare. Dumneaei, datorită activităţilor mai… necreştine avute în trecut, strânsese o karma destul de păcătoasă şi a vrut să o şteargă. Ca politicienii noştri, ce nu e pe placul şi avantajul lor, să fie şters, doar pentru că se poate.

Revin la karma. Noi suntem trup, suflet şi spirit. Ne naştem şi murim, ne supunem karmei strânse în spate şi ne supunem legii reîncarnării, până la împlinire. Dumnezeu, dragul de el, ne-a oferit 12 zodii şi o infinitate de lecţii din care să alegem şi să învăţăm. Şi o viaţă n-ar fi de ajuns pentru toate, nu-i aşa? Aşa că într-o viaţă dăm cuiva în cap, în următoarea ne abandonăm copiii, în alta iubim, dar ni se dă nouă în cap, apoi învăţăm să fim părinţi, dar ni se întoarce spatele, învăţăm sacrificiul, învăţăm prietenia, o trădăm şi tot aşa. Una peste alta… plătim datorii, bifăm lecţii, reluăm ceva de-acolo de unde-am rămas şi… păşim cu ele pe calea spre Dumnezeu.

Nimic nu rămâne neplătit. Balanţa trage să stea echilibrată în cele din urmă. Ce atârnă acum în stânga, mai încolo se echilibrează în dreapta. Cine rămâne repetent acum, mai bagă o fisă data viitoare. Şi încă una. Şi încă una. Până când trece şi la materia respectivă. Cine n-a terminat, e invitat să reia şi să termine. Eh… şi acum ce-mi place mie cel mai mult… cine a plecat din iubire… în iubire să se întoarcă. Adică toţi. Doar că unii zăbovesc mai mult, alţii mai puţin şi… câţiva, din păcate, pentru totdeauna. Mai căpoşi de fel probabil.

Ar mai fi aici o categorie delicată… şi anume sufletele evoluate care încă revin pentru a ajuta şi pe alţii să evolueze. Cei bolnavi din naştere spre exemplu… unii dintre ei sunt suflete superioare reîncarnate pentru a-şi ajuta părinţii să evolueze. Prin suferinţă. Căci cum altfel creştem dacă nu dăm cu capul de sus? Mai pot fi la fel cei care salvează vieţi, pierzându-le pe ale lor. Dau celor salvaţi o şansă. Sau cei care mor de tineri şi lasă în urmă o iubire suferindă, dar care modelează înspre bine sufletul celui rămas. Şi-aş putea da aici o infinitate de exemple, pe care toţi, mai devreme sau mai târziu, le întâlnim în viaţa noastră.

Regăsirile astea, fie ele pozitive sau negative, sunt necesare. Cine le găseşte cel mai uşor? Astrologul. Pe harta natală. Holbându-se la planete şi poziţiile lor. Venus, spre exemplu, prea blânda planetă a iubirii, ne spune ce plăceri avem, spre ce fel de relaţii aspirăm, cum iubim, pe cine, de ce. Saturn şi Pluton vorbesc şi ei despre karma şi legături karmice, dar, pe alocuri, şi Uranus şi Neptun. Saturn e bătrânul. El e cu încercările, cu pesimismul, cu timpul, răbdarea şi siguranţa. El spune cam care sunt cele mai importante hopuri pe care le avem de trecut în viaţă pentru a evolua. Pentru a arde karma, cum se mai zice prin vecini. Saturn e ăla care dă cu maturitate şi responsabilitate, care dă cu rigla peste palme şi care strânge omul cu uşa până scoate tot ce are el mai bun înăuntru. Saturn este şeful, este cel care hotărăşte cam cât timp se petrece pe-aci pe pământ şi de ce.

Sunt multe ele, multe şi mărunte. Şi sunt frumoase. Sunt toate lucrurile alea pe care parcă le cunoaştem, dar nu ştim de unde să le luăm şi unde să le punem. Sunt lucrurile alea parcă de demult, deşi nu ne amintim nicicum de unde. Sunt de fapt toate cele pe care le cunoaştem deja prea bine în sufletul nostru şi cu care încă nu ne-am încheiat socotelile. Sunt toate într-una singură. Bătrână şi frumoasă. Prietena noastră cea mai bună, Karma.

Lasă un răspuns