Furăcioşi de energii

Simţim cu toţii, fie că în mod conştient sau mai puţin conştient, cum unii oameni ne storc parcă şi de ultima suflare, cu voia lor sau fără voia lor. Când vorbim cu ei, prin simpla lor prezenţa sau chiar în treacăt pe stradă. Simţim când urcăm în metrou după-amiaza când ne întoarcem de la muncă spre casă o atmosferă parcă de nerespirat, parcă respingătoare, cu o puternică presiune împotriva noastră. Da, pentru că, nu-i aşa, cine nu-i tensionat după o zi întreagă de muncă?

“Totul este energie.” este una dintre mai marile afirmaţii ale ştiinţei. Iar noi, oamenii, nu suntem deloc străini de energia şi transformările energetice care au loc în noi şi în jurul nostru. Până şi plantele… obiectele… până şi ele absorb sau oferă energie, bună sau mai puţin bună.

Suntem cu toţii exact ca nişte bureţi, ca să o luăm mai simplu. Nişte bureţi care absorb energia din jur şi o stochează în interior. De aceea ni se întâmplă uneori, într-un anumit grup sau mediu, să simţim o ameţeală inexplicabilă sau, din contră, o stare de bine, poate prea bine uneori, fără să ni se fi întâmplat ceva care să genereze starea respectivă. De aici şi explicaţia pentru trecerea noastră bruscă de la o stare de comportament la alta. Sau poate uneori de la o stare perfect sănătoasă la boală.

Pierzând de-a lungul timpului legătura cu natura, cu propria noastră sursă de energie, toate în favoarea tehnologiei, a actualului, a evoluţiei materiale, am pierdut şi legătura cu noi înşine. În ziua de astăzi copii perfect sănătoşi sunt crescuţi sub tratament de ADHD, tot mai mulţi oameni frecventează psihologul, de multe ori poate fără succes… tot mai mulţi dintre noi luăm ca atare ceva ce ar trebui să fie total străin de noi, “Aşa e normal să fie.”. Nu, nu e. Deloc.

Cumulul şi schimbul ăsta de energii nefavorabile a fost şi este încă în continuare ignorat de mai toată lumea. Puţini sunt cei care îndrăznesc să abordeze aceste probleme fără teama de critică, respingere sau poate chiar penibil.

Odată bătrânii le-ar fi zis blesteme, spuse sau nespuse, făcături sau mai ştiu eu cum… astăzi majoritatea oamenilor le numesc aberaţii. Însă ele sunt pur şi simplu nişte energii prost canalizate, care au liber la a-şi face de cap în vieţile noastre. Zic să le-aducem pe calea cea dreaptă!

2 Comments

Lasă un răspuns