Fiecare emoţie negativă ne îmbracă în câte-o boală (I)

Obişnuim să cam dăm vina pe “ghinion” când ne îmbolnăvim. Numim boala nedreptate, întâmplare, dorinţă a lui Dumnezeu, moştenire de familie sau transmitere de pe la alţii. Dar niciodată efect. Nu considerăm niciodată o boală ca fiind un efect al propriei noastre firi. Nu considerăm niciodată o boală ca fiind un rezultat al tuturor chestiilor emoţionale negative strânse în noi şi amestecate între ele, la întâmplare.

Nu ne simţim deloc responsabili de bolile noastre. Nu suntem noi ăia care le provoacă, alţii sunt de vină! Ei bine… s-o credem noi pe-asta, că subconştientul nostru n-o crede. Ba el chiar se străduieşte, prin diferite semnale, să ne tot transmită că ceva prin gândurile şi acţiunile noastre este în neregulă. Ceva de pe-acolo se împotriveşte legii iubirii. De ce ne îmbolnăvim? Că nu prindem mesajul. Atenţia noastră e fugită de nebună pe alte meleaguri, total diferite de alea care trebuie.

Fiecare stare negativă, fiecare durere, fiecare disconfort din corp… este un semnal. Este un mesaj care încearcă să ne facă să înţelegem că în comportamentul nostru ceva este defectuos. Şi, dacă nu facem nimic în privinţa asta, starea de rău persistă, celulele corpului încep să se regenereze cu ea cu tot, iar boala se instalează. Unde? Păi depinde ce stări emoţionale negative ne conduc. Important este că… cu cât ne îndepărtăm mai mult de iubire, cu cât viaţa, sexul, mâncarea, dorinţele noastre au din ce în ce mai puţină legătură cu iubirea… cu atât bolile sunt mai zguduitoare. Dacă o perioadă de timp ne facem de cap în fel şi chip, fără să ţinem cont de moral, de uman, de compasiune… vine şi răsplata, pe care o construim practic singuri, prin propriul comportament. Boala. Ne îmbolnăvim fizic ca urmare a bolii sufleteşti.

Iubirea este un fel de sistem imunitar al corpului energetic. Dacă sistemul imunitar este scăzut, suntem extrem de predispuşi la boli. Adică, dacă iubire nu e, nici sănătate nu e.

De ce oamenii aflaţi într-un prag înfricoşător al unei boli se îndreaptă, în ultimă instanţă, către Dumnezeu? Pentru că realizează, uneori prea târziu, că sănătatea… atât fizică, cât şi psihică, este a celor conştienţi de propria lor existenţă, a celor conştienţi de sursa lor. Boala ne determină, în mod forţat, dacă altfel nu înţelegem, că trebuie să ne transformăm, că trebuie să învăţăm ce-i aia iubire, ce-i ăla respect, ce-i ăla suflet. Boala ne determină să ne cunoaştem până în străfundul naşterii noastre. Uneori prea târziu, da… Însă, în acelaşi timp, niciodată prea târziu. Pentru că şi asta cu moartea e tot o lecţie. Şi asta trebuie înţeleasă şi învăţată cumva.

Întotdeauna boala începe din emoţie. Din câmp energetic. Şi, atâta vreme cât emoţiile noastre nu sunt curate, câmpul nostru energetic este şi el încărcat cu mizerie… mizerie care generează infecţii. Întâi emoţionale, apoi fizice. Emoţiile ne spun totul despre viitoarea noastră stare fizică. Şi, cu cât emoţiile negative sunt mai puternice, cu atât boala care loveşte este mai groaznică. Cu cât noi încălcăm mai grav legile existenţei, cu atât mai apăsătoare sunt urmele trenului care ne loveşte. Gândurile şi emoţiile negative… netratate la timp… condamnă la boală. Grija, ura şi frica… neeliminate la timp… condamnă la boală. Nerăbdarea, egoismul şi zgârcenia… needucate la timp… condamnă la boală. Tot ceea ce este negativ în noi… tot ceea ce ne conduce în suferinţă, nefericire şi depresie… condamnă, mai devreme sau mai târziu, remediabil sau nu, la boală.

De-asta încerc să trezesc în fiecare om în parte adevărul că viaţa nu este o întâmplare. Încerc să trezesc în fiecare om în parte adevărul că ceea ce primim bun nu este recompensă, aşa cum nici ceea ce primim rău nu este pedeapsă. Tot ceea ce primim, bun sau rău, este rezultatul gândurilor şi acţiunilor noastre. Prin emoţie ne îmbolnăvim, prin emoţie ne putem şi vindeca. Depinde doar de noi… depinde încotro alegem să lăsăm emoţiile să ne îndrepte.

Să ne acceptăm bolile nu este o alegere potrivită. Să căutăm sursele lor da. Să înţelegem ce anume din mintea noastră dăunează da. Să aducem şi să păstrăm în suflet sentimente curate da. Dacă avem curajul să înţelegem şi să urmăm ce presupune cinstea, suntem categoric binecuvântaţi cu sănătate pe toate planurile. Dacă sănătatea asta încă lipseşte de pe un plan anume sau chiar de pe toate, înseamnă că încă nu ne cunoaştem pe deplin, înseamnă că încă acţionăm în direcţia greşită, că încă simţim negativ, că încă suntem cuprinşi de emoţii deloc plăcute.

Până nu eliminăm pe deplin toate greşelile astea, câmpul nostru energetic emană rău… un rău pe care şi corpul fizic îl asimilează. De aceea vindecarea bolilor nu stă în medicamente. Alea sunt praf în ochi. Pentru că vindecarea bolilor stă în descoperirea şi eliminarea surselor lor, înainte de orice altceva. Vindecarea bolilor stă în cunoaşterea de sine, în corectarea comportamentului şi în echilibrarea stilului de viaţă… de la un capăt la celălalt.

Lasă un răspuns