Fericirea nu e “acolo”… ea e AICI

Şi acum. Fericirea e acum. Fericirea nu e la capătul unei linii. Ea e fiecare punct dintr-o linie. E un moment. E acum…

La fericire nu se ajunge. Pentru că fericirea e o stare, nu un obiectiv. Fericirea este. Fericirea, pur şi simplu, este.

Fericirea nu aşteaptă în oamenii din jur. Şi nici nu se construieşte. Ea se alege. Sub formă de momente, nu de trupuri. Fericirea n-are chip, are doar sens. N-are loc, are doar timp. Şi e acum. E timpul prezent. Nu a fost ieri. Ea e mereu acum. Şi fericirea nu se uită. Şi nici nu se ascunde, ca mai apoi s-o dezgropăm când avem nevoie de ea. Fericirea se trăieşte. Acum.

Fericirea nu e efort, ea e doar la îndemână. Fericirea nu e o oală întreagă de mâncare, e o aromă. Nu e de primit şi nici de cumpărat, e de trăit. Fericirea nu e dincolo de uşă, e clanţa. E faptul. Trăirea. Nu finalul.

Fericirea nu e scrisă pe pancarte, e şoptită în suflet. Nu e în victorie, e în eşec. Nu e în absenţa durerii, e în învăţătura ei. Fericirea nu stă la grămadă, ci în piele. În propria noastră piele. Şi în furnicăturile ei. Nu stă în portofel şi nici în maşină. Stă-n oameni ţinuţi în braţe. Acum. Nu mâine. Şi nici săptămâna viitoare. Şi nici anul trecut.

Fericirea nu înseamnă “Mai ţii tu minte… ?”. Fericirea nu e o amintire. Şi nici o poză. Ea e un sentiment. Şi-un sentiment nu poate fi pus sub un geam, într-o ramă. Un sentiment se trăieşte. Se ciupeşte între degete. Între degetele unor mâini care se strâng una pe cealaltă. Acum. Nu anul viitor.

Fericirea nu stă-ntr-o zi… o dată-n viaţă. Ea stă-ntr-o viaţă întreagă… o dată pe secundă. Nu stă-ntr-un om, ci într-o planetă de oameni. Acum. Nu mâine…

Fericirea nu are loc în comparaţii, ci în uniune. În uniunea momentului prezent cu cel imediat următor.

Fericirea nu e să primim, ci să fim. Şi nu să fim iubiţi, ci doar să fim. Şi să iubim. Astăzi. Nu doar în ziua nunţii. Şi nici în ziua următoarei nunţi.

Fericirea n-are dimensiuni şi nici ochi frumoşi, ea are suflet. Şi nu ştie ce-i trecutul. Şi nici viitorul. Ea nu ştie nimic, de fapt. Fericirea doar este. Şi n-are timp.

Are în schimb un defect… e opţională.

Lasă un răspuns