Eu vreau. Tu fă să fac.

Aud des “Nu-i uşor”, “Da, dar e greu.”, “Ştiu, dar nu pot.” şi multe alte variante pentru a spune de fapt “Nu vreau.”. Da. Nu vor. Oamenii nu vor. Nu vor putere. Pentru că puterea înseamnă responsabilitate. Pentru că puterea înseamnă risc şi câmp deschis. Pentru că puterea înseamnă multe altele, deloc comune cu comoditatea, cu confortul şi lenea. Şi, culmea, putere avem toţi. Ea vine din noi. Există în noi. În esenţa noastră. Face parte din noi. Doar că ea e undeva dincolo de societate, dincolo de bani, dincolo de imagine şi statut, dincolo de praf aruncat în ochi. Puterea e în umbră. Zace.

În inimă. Adânc, adânc în inimă. Şi cum toţi ne ţinem inima închisă, pauză putere. Păi ce, nu ne e bine şi-aşa?! Păi nu, nu ne e bine. Pentru că ne văităm că nu ne iubeşte nimeni, ne văităm că lumea e zgârcită, rea, urâcioasă, invidioasă, lipsită de pace şi generozitate, lipsită de bun simt şi educaţie. Ne văităm. Ne văităm şi colcăim în nervi. În proprii noştri nervi. Şi atât. Mai departe… scrie-n carte. Că toţi citim. Toţi suntem buni la teorie. Toţi le înţelegem pe toate. Toţi vorbim, toţi sucim subiecte pe toate părţile, toţi îl pomenim pe Dumnezeu şi lăudăm cât de mare e puterea lui. Păi şi a noastră? Puterea noastră? Unde e? Şi dacă tot e… ce facem cu ea? Ce facem cu noi? Nimic. Că “e greu”. Că “nu-i uşor”. Că nu vrem.

Că de fapt e bine aşa. Că dacă nu era bine şi ne ardea, mişcam un deget. Dar ne e bine aşa. Să fie bani, faimă, putere şi statut… la nişte gunoaie, nu la noi. Să fie Dumnezeu în mâna cui nu trebuie. Să fie iubire în cinematografe şi nu în viaţa reală. Să fie şcoli pe bani. Să fie medici numai pentru unii. Să fie rău, că e bine şi-aşa.

Ei, uite că eu vreau. Eu sunt sătulă. Sunt sătulă de oameni lipsiţi de sprijin. Sunt sătulă de oameni lipsiţi de curaj şi de fericire. Sunt sătulă de oameni celebri şi copii mizeri. Sunt sătulă de preoţi cu meserii şi lacăte la gură. Sunt sătulă de adevăruri ascunse şi de vieţi irosite. Sunt sătulă. Şi vreau.

Da, eu vreau. Şi nu e uşor. Dar tot vreau. Eu vreau să-mi păstrez inima deschisă. Vreau să fiu prezentă în prezentul meu. Vreau să fiu conştientă în viaţa mea. Vreau să mă bucur. Vreau să trăiesc tot ce mi-e dat să învăţ. Vreau să iubesc. Vreau să iert. Vreau să uit ce-i aia judecată. Vreau să simt tot frumos şi să arăt tuturor tot ce simt. Vreau să fiu adevăr şi să am adevăr. Vreau să fiu responsabilă. Vreau să fiu pasiune. Vreau să fiu liberă. Da… vreau să fiu… liberă. Vreau să fiu… eu. Îmi vreau puterea. Pe toată. Vreau să fiu tot ce mi-a fost dat să fiu.

Eu vreau. Tu fă, Doamne, să fac.

Lasă un răspuns