E vreme numa’ bună de un plan nou

Perioada asta de scormoniri şi schimbări pe toate rândurile vieţii este, pe cât de răvăşitoare, pe atât de utilă. Sunt fel şi fel de furtuni… la nivel personal, la nivel profesional, social, mondial… la toate nivelurile existente. Trecem prin schimbări intense şi… ne şi dezvoltăm pe măsură.

Locurile publice, aglomerate devin acum obositoare. Ne simţim mai bine cu noi decât cu mulţimea. De ce? Păi nu mai suntem atât de speriaţi de propria noastră energie. Nu mai simţim nevoia să fugim de… noi, ascunzându-ne printre alţi oameni. Acum ne eliberăm de poverile noastre, ne împrietenim noi cu noi înşine şi începem să resimţim din plin negativismul din poverile celorlalţi. Iar negativismul ăsta nu ne mai convine deloc. Aşa că… mai bine în culcuşul nostru curăţel, decât în mocirla din mijlocul drumului în care calcă toţi.

Acum apreciem altfel liniştea, natura, relaţiile personale. Şi suntem şi mai atenţi la oamenii cu care ne creăm relaţiile astea personale. Parcă nu se mai încadrează chiar oricine aşa în oala noastră. Acum bateriile ni se încarcă mai repede şi parcă şi mai sănătos în priza căminului nostru, nu în “distractiva” societate a tuturor. Până şi vinul ne ameţeşte a răsfăţ şi e mai bine băut din paharul de-acasă, nu din pahar în pahar prin baruri.

Începem să ne simţim din ce în ce mai… deştepţi. Parcă ştim din ce în ce mai multe lucruri fără vreo pregătire aparte. Intuiţia e responsabilă de treaba asta. Se ascute. Şi, ascuţită aşa, ne indică ce şi cum. Ne face să ştim lucruri, pur şi simplu. Fără explicaţii. Doar din simţ. Şi, pe măsură ce ne împrietenim tot mai mult cu ea, comunicarea dintre noi devine din ce în ce mai clară. Până când conştientul nostru bleg devine una cu subconştientul atotştiutor.

Ni se ia de televizor, de ziare, de ştiri de nimic. Ni se ia de filme proaste sau lipsite de o morală mişto. Ni se ia de oameni delăsători şi de discuţii fără sens. Ni se ia de bârfă, de activităţi distructive, de violenţă. Ni se ia de tot ceea ce asupreşte inteligenţa şi empatia. Nu mai înghiţim minciuna şi nici pe cei care-s prieteni cu ea. Citim ca într-o carte emoţiile, durerile, ofurile tuturor. Le citim şi le lăsăm să fie, fără să intrăm cu bocancii în viaţa lor. Doar stăm acolo, în umbră, gata să prindem pe cine are de căzut.

Ne îndreptăm tot mai mult spre spiritual, spre meditaţie, spre diferite tehnici de vindecare şi dezvoltare. Şi ştim că trebuie să ne oprim abia atunci când găsim ceea ce ni se potriveşte. Ştim că ce nu ne mulţumeşte nu ne aparţine. Avem ochi să vedem soluţiile tuturor problemelor înainte ca până şi problemele în sine să se contureze. Şi zâmbim mereu. Chiar şi înaintea celui mai dureros eveniment. Pentru că suntem deja dincolo de el, îmbrăţişând foloasele din urma-i.

Arta devine, în sfârşit, artă în adevăratul sens al cuvântului pentru noi. Cântecul e cântat, nu vândut. Dansul e dansat, nu vândut. Tabloul e pictat, nu vândut. Invenţiile sunt şi ele istorie, nu bani. La fel şi cărţile. Pentru că acum noţiunea valorii este alta. Acum mâncăm pentru a ne hrăni, nu pentru a ne satisface plăceri. Şi trăim pentru a ne satisface plăceri, nu pentru a ne hrăni.

Traversăm, într-adevăr, o perioadă agitată. E greu să digerăm unele întâmplări. Ba suntem forţaţi chiar să facem şi una, alta de nu ne place neam. Dar asta doar pentru că toate-s câte ceva de care până acum am fugit. Iar acum este momentul să înfruntăm ce ne sperie ca să ne eliberăm. Ca să ne putem bucura. Ca să nu mai irosim timp preţios cu lucruri care stârnesc în noi dezgust şi ură.

E vremea să corectăm ce-a fost făcut greşit. E vremea să ne educăm de-adevăratelea. Să facem eforturi pentru a lămuri “inexplicabilul”… “paranormalul”… care ne e, de fapt, normal. E vremea să nu mai calculăm viaţa în zile, săptămâni, ani… ci în trăiri. În schimbări în bine. În sens. În politeţe. În libertate. În dragoste şi frumos.

Rutina se rupe acum bucăţică cu bucăţică şi se aruncă uşor înspre trecut. Nu mai avem timp de ea. Nu mai avem minţi de scuze. Nu mai avem suflete de insensibilitate. Şi nici trupuri de energii negative. Nu mai avem timp să ne prefacem doar că suntem bine. Acum e momentul când chiar facem să fie bine. Trezindu-ne la realitate şi crescând în noi claritatea şi puterea adevărului.

Lasă un răspuns