Doar cel căruia îi e prea lene să fie puternic pretinde milă

Zilele trecute m-a întrebat un om drag mie ce cred despre mila faţă de oameni. I-am zis că, din punctul meu de vedere, mila ar trebui considerată jignire.

Şi mie mi-a fost milă de oameni. Încă în ce hal…! Şi eu obişnuiam să compătimesc, să zic “Vai, săracul, are pantalonii rupţi în fund şi doarme pe unde apucă în toiul iernii.”, “Vai, săraca, are copilaş aşa mic şi cerşeşte pe străzi.”, “Vai, săracul, a fost dat afară, a rămas fără serviciu!”, “Vai, săraca, a lăsat-o bărbatul!”, bla, bla, bla!

Am fost o proastă. Am fost. Acum nu mai sunt. Acum am ajuns să înţeleg atât de bine mersul treburilor încât nimeni nu mai are în faţa mea nicio explicaţie pentru o situaţie precară. Toţi care caută să dea explicaţii dau de fapt doar scuze. Nişte explicaţii pentru persistenţa în rău nu există. Alea sunt scuze, atât.

M-a întrebat tatăl meu de curând dacă reuşesc să am rezultate bune cu toţi oamenii cu care interacţionez. Iar răspunsul meu a fost un mare NU. Pentru că toţi vor să le fie bine, dar nu toţi sunt dispuşi să şi facă ceva pentru asta. A avut atunci tatăl meu tendinţa de a-mi spune că nu sunt bună în ceea ce fac. Dar asta înainte de a-i explica faptul că eu nu exist ca să-i fac pe toţi să creadă în credinţele mele. Eu exist doar ca să îmi duc credinţele mai departe în şi prin propria mea viaţă. Eu exist doar ca să împărtăşesc lucruri în speranţa că mai există suflete care simt şi cred ca mine. Eu exist doar ca să aprind în unii oameni răspunsuri la întrebările pe care le au. Eu exist doar ca să pun la dispoziţie, nu ca să bag pe gât sau să îndes în creiere. Eu nu exist ca să salvez. Cu atât mai puţin pe cei care nu-şi doresc încă salvarea. Eu nu vindec în stânga şi-n dreapta. Eu nu ies pe stradă să strig ca la piaţă despre tot ce ştiu. Eu scriu şi vorbesc aici, în pătrăţica mea, doar pentru cine are ochi să citească, suflet să simtă şi minte să discearnă. Eu deschid doar uşa casei mele, nu dau buzna în alte case.

Pentru că fiecare om alege pentru el. Fiecare om îşi alege experienţele, binele, răul, sărăcia, bogăţia, afacerea, locul de muncă, iubirea, bătaia de joc, respectul, gunoiul, fericirea. Fiecare om alege din viaţă ceea ce îi trebuie la un moment anume. Fie că o face conştient sau mai puţin conştient. Fiecare atrage şi se îndreaptă către ce îi este necesar ca să mai facă un pas înainte. Fiecare om care face foamea alege să facă foamea în locul muncii. Fiecare om care e acaparat de boală… alege ignoranţa în locul cercetării surselor bolii lui.

Pentru că e mai uşor să întindem mâna pentru a cere decât pentru a da. Pentru că e mai uşor să stăm decât să facem. Pentru că e mai uşor să rămânem dărâmaţi decât să facem un efort să înţelegem cum şi de ce ne-am dărâmat. Pentru că binele nu e de primit de-a gata. El este întotdeauna de dobândit prin eforturi şi lecţii, iar unora le e prea lene să se ridice şi să treacă prin ele.

Cine suferă suferă pentru că asta alege. Cui îi e rău îi e rău pentru că asta alege. Cine primeşte ceva primeşte acel ceva pentru că l-a ales. Pentru că a luat nişte decizii care l-au îndreptat într-acolo.

Acum… cine alege cu sufletul alege pentru că are nevoie de o lecţie. Pentru că are nevoie să treacă pe-acolo ca să vadă cum e, să înveţe şi să meargă mai departe. Iar pe-acest cineva îl susţin cu tot sufletul meu, oriunde ar fi. Însă cine alege cu mintea şi-atât… încă nu a înţeles despre ce-i vorba în viaţa asta de fapt. Cine-şi alege propriul rău şi traiul cu el… încă nu a înţeles care-i menirea lui pe pământ. Cine se conformează cu o situaţie nefastă… o merită.

Încă îmi este şi mie milă. Dar nu de om. Îmi este milă de copacii pe care îi tăiem, îmi este milă de bietele animale cu care ne hrănim şi de care ne batem joc pentru amuzamentul nostru prost şi egoist, îmi este milă de natura pe care o umplem de gunoaie, îmi este milă de tot ceea ce ne-a lăsat Dumnezeu să ne bucure… de tot ceea ce noi luăm în derâdere. Îmi este milă… dar nu de omul care face toate astea.

Pentru că fiecare om alege. Şi fiecare om primeşte, mai devreme sau mai târziu, ceea ce alege.

Lasă un răspuns