Dincolo de noi

Cine suntem, mă, noi… ăia din spatele pielii noastre?! Ce ne dorim şi ce înseamnă pentru noi tărâmurile alea superioare despre care auzim vorbindu-se tot mai des?

Ştiu prea bine că încercările noastre de a dobândi o conştiinţă la nivel înalt pot fi uneori dureroase. Simţită pe propria piele asta. Pot fi dureroase, deloc confortabile şi extrem de obositoare. Gâdilarea fiecărei celule vii din noi pentru a o determina să asimileze energii superioare, pentru a creşte gradul conştiinţei individuale… ei bine, nu este ceva chiar atât de simplu.

De-asta este nevoie de o pregătire atât de amănunţită şi de atât de mult efort depus. Nimic frumos nu se dobândeşte uşor, nu? Iar ştergerea din programul creieraşului nostru a vechilor obiceiuri şi înlocuirea lor cu unele noi şi mişto necesită chin şi efort. Dar când toate se-aşează aşa cum trebuie la locul lor… cine e suflet şmecher?! Cine, cine?! Şi chiar şi atunci zic să nu ne culcăm pe-o ureche uşuraţi, zicând “Gata, am terminat, sunt ce trebuie, stau cu cracii în sus de-acum.”. Nu, adevărata muncă abia atunci începe. E ca păpica zilnică pe care o dăm corpului fizic. Ca să trăim trebuie să mâncăm. Dar ca să trăim într-un corp fizic sănătos, trebuie să avem grijă şi ce mâncăm, când mâncăm, cum mâncăm. Aşa şi cu energiile. După o cură de “detoxifiere”, trebuie să stabilim un regim “alimentar”. Ce, de ce, unde, cu cine, etc. Un regim de energii care să corespundă cu noile cerinţe şi realităţi, cu noii noi.

Fiecare corp din jurul nostru, fie el om, fie ce-o fi, participă la ceea ce noi însemnăm şi dezvoltăm de la un moment la altul. Ce-i esenţial aici…? Păi esenţial este să conştientizăm şi să alegem să atingem numai ceea ce provoacă paşi buni, numai şi numai zâmbet şi energie bună, iar ce-i altfel… să facem o magie cu sufletul nostru blând şi să sucim un pic la 180 de grade treaba, pentru a transforma lipsa în bine… într-un bine exterior, dar care tot nouă ne va prinde de minune în interior. Tot exteriorul nostru este şi interiorul nostru.

Observ cu drag şi bucurie că, în ultimul timp, săltarea nivelului conştiinţei parcă ţine piciorul apăsat pe acceleraţia tuturor şi nu vrea s-o lase deloc moale. Încetinire sau blocare a evoluţiei aproape că nu mai există în dicţionarul nostru, al omenirii. Fluxurile energetice din noi şi din jur stimulează totul la maximum şi, cu cât suntem mai sus, cu atât asimilăm mai repede… şi mai repede şi mai repede.

Creşte parcă sentimentul de libertate, senzaţia că ceva ne completează din ce în ce mai mult este din ce în ce mai resimţită, sentimentul de eliberare de trecut şi de josnic parcă ne face inima să bată în fiecare por al pielii noastre tot mai puternic. Preocupări şi griji se dizolvă treptat, dar cu paşi repezi. Căutări spirituale urlă din ce în ce mai tare, creativitatea se manifestă şi ea parcă aşa cum niciodată nu ne-am fi imaginat că poate, căutările înăuntrul nostru se intensifică şi lumina de pe chipul nostru începe să fie şi ea din ce în ce mai puternică.

Zâmbetul. Iubirea, zâmbetul şi aerul curat, adânc tras în plămâni. Astea sunt cheia. Oricât de fierbinte şi arzător ar fi împrejurul. Îmbrăţişarea şi curatul… astea vindecă orice. Chiar şi cel mai urât întuneric.

Lasă un răspuns