Despre un vis în cuvinte (1)

Prima parte din însemnările mele pe marginea vieţii adică. Primele mele cuvinte despre viaţă. Despre viaţa mea în paralel cu a altora, despre viaţa altora în paralel cu a mea, despre vieţile noastre, ale tuturor, combinate… Cam despre asta scriu. Despre viaţă. Despre aer. Despre Dumnezeu. Despre oameni. Despre iubire, relaţii, certuri, greşeli, frumuseţi, negru, curat, beznă, cum să ieşim din ea. Vise, eşecuri, dorinţe şi… despre cum să le ducem pe toate la capăt cu bine.

Şi da, scriu. Că de vorbit… ieri am vorbit din doi în trei. Că în secunda doi de după “Bună ziua!”… mama şi prietena mea cea mai bună au început să plângă. Şi să mai vorbesc eu fără să tremur cum?! Că nu mai ştiam nici cu ce cuvânt am început propoziţia în care mă aflam în momentul ăla şi nici unde voiam să ajung cu ea.

Mi-am luat ochii de la ele, zic măcar să nu încep şi eu să plâng. Şi mi-am mutat ochii pe restu’. Familie şi prieteni. Ia nu plângi, Catalino, când îi vezi acolo pe toţi în faţa ta, când ei au venit toţi pentru tine… într-un moment atât de important în viaţa ta! Şi ia ţine-ţi vocea pe făgaşul normal… ăla tare şi băţos… cu care i-ai obişnuit tu pe toţi dintotdeauna! Scoate nuiaua, ceartă-i, fii tu rece!

Da’ de unde…? Ieri n-a fost aşa. Ieri am auzit cu toţii ieşind din botu’ meu de taur… o voce tremurând mai tare decât un om stresat bolnav de Parkinson. Pentru că, pe lângă cei prezenţi, i-am mai avut cu mine în suflet şi pe toţi cei de la distanţă. Au fost toţi acolo. Şi eu cu ei. Toată lumea cu toată lumea. Despre asta a fost ziua de ieri. Şi despre vise împlinite.

Pentru că eu când zic “vis” e vis! Şi eu când zic că-l iau din cutia mea cu vise şi-l trec prin filtrul realităţii aşa fac!

Aşa că… zis şi făcut. Ăsta e volumul 1. Şi vreau să duc ciclul de 9 până la capăt. Până la ultimul punct. După care… mai văd eu ce sclipiri îmi mai lucesc în suflet.

Până atunci… mulţumesc mult. Nu mai enumăr cui pentru că nu cuprind nici într-o mie de ani. Încep cu Dumnezeul meu din cer… şi termin cu Dumnezeul meu din adâncul pământului. De sus până jos şi de pretutindeni… de unde mă sprijină în fiecare secundă a vieţii mele energia naturii sfinte în şi prin care trăiesc.

Cartea e aici.

Mulţumesc!
Cătălina

Lasă un răspuns