Cine îi tâmpeşte de cap pe bărbaţi, Doamne?!

Noi, mă, noi. Noi, femeile. Noi, că nu suntem sănătoase la cap. Că avem gânduri mii şi mii pe secundă, că, după ce că le avem oricum multe, le mai şi amestecăm între ele şi le înmulţim. Noi, pentru că întoarcem tot pe toate părţile, chiar şi pe părţile alea care nu există. Noi, pentru că atunci când ei vin acasă supăraţi, noi ne ducem călare peste ei şi nu pentru ceva ce le place, ci pentru a-i toca exact ca nişte maşini de-alea de tocat hârtie. Bucăţele, bucăţele, să nu se mai înţeleagă nimic din ei. Noi, pentru că atunci când ei sunt tulburaţi de datoriile lor de bărbaţi, în loc să ne ţinem gura şi să-i lăsăm să respire, să analizeze, să se liniştească şi să-şi gândească planurile, începem să ne comportăm de parcă le-am putea lua noi locul, noi, vitezele vieţii, să le facem noi pe toate, să le dăm noi toate ideile, să le facem noi toate planurile, să le organizăm noi munca şi să le desenăm noi şi pe unde trebuie să păşească pe stradă. Că aşa e bine tot, cum zicem noi.

Dar de ce oare alegem să facem asta? Sunt ei oare idioţi? Sunt inapţi? Toţi, mă?! Nu. Sunt bărbaţi. Şi pot. Şi pot mai bine decât noi de un miliard de ori. Pentru că pentru asta sunt făcuţi. Să fie bărbaţi. Să poată. Să fie stâlpii de rezistenţă ai vieţii lor şi ai vieţii noastre. Dar pentru asta trebuie să aibă linişte să poată fi, să aibă spaţiu să-şi poată desena gândurile alea simple şi practice ale lor pe hârtie.

Iar noi… noi să ne vedem de cafelele şi de bârfele noastre, de ţoale şi de copii, de mâncare caldă şi ţinut în braţe seara… în linişte! Să ne vedem de ce ştim noi cel mai bine să facem. Să ne vedem de casa noastră curată şi de iubirea noastră frumoasă. Şi să-i lăsăm şi pe ei să-şi vadă de… noi. Că de-asta suntem femeie şi bărbat, să ne lăsăm unul pe celălalt să fim pe calea cea bună. Să nu ne călcăm pe bătături de parcă am fi adversari. Suntem aliaţi. Suntem o echipă, iar într-o echipă bine organizată fiecare are câte ceva de făcut. Altceva decât ceilalţi coechipieri. Pentru a ne completa. Pentru a fi un tot mişto şi puternic.

O femeie… scoate din bărbatul ei tot ce are el mai bun sau… tot ce are el mai rău. În funcţie de cât de bine îşi orânduieşte ea nebuniile din minte, de cât de mult îşi educă şi îşi controlează ea ţăcănelile emoţionale. În funcţie de cât de… femeie este şi de cât de mult îşi doreşte un bărbat adevărat alături.

Noi, femeile, avem chiar în propriile noastre mâini toată puterea de a ne crea povestea în care să trăim fericite până la adânci bătrâneţi şi dincolo de ele. Şi noi ce facem cu ea?! O folosim să le mâncăm ficaţii!

Lasă un răspuns