Ce ţi-e şi cu îngerii ăştia…

Cum e şi vorba aia, “Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă.”. Aşa şi cu îngerii. Dumnezeu ni i-a dat, dar nu pentru ca ei să tragă şi noi să stăm cu mâinile-n sân.

Am mai avut discuţia asta, dar voi întreba din nou. Cum ar fi totul dacă viaţa nu ne-ar costa nimic? Cum am trăi dacă totul ar fi gratis? Cum ar fi? Imaginaţia mea nu poate să deseneze aşa ceva. N-aş şti de unde să încep şi unde să termin. N-aş avea coerenţă. Nici nu vreau să-mi imaginez de fapt.

Orice bun dorit necesită efort pentru a-l avea. Fie el cât de mic sau mare. Pentru pâinea de pe masă unii muncesc, alţii fură. Dar tot efort se cheamă. Şi fiecare primeşte pâinea dorită şi… ceva bonus. Unii un frumos “Sărut mâna pentru masă”, alţii vizite pe la puşcărie. Fiecare după propriile fapte. Şi-aşa cum pâinea noastră cea de toate zilele necesită muncă, aşa şi visele. Visele se împlinesc muncind pentru ele. Visele se împlinesc nu doar cu gândul, ci şi cu fapta. Dar şi cu îngerii alături, pe lângă toate astea.

Despre îngeri… ei bine, când îngerii îşi aud numele, răspund. Se alătură nouă şi încep să analizeze situaţia de până acum. Cine suntem, de unde venim, ce tragem după noi, ce vrem şi, mai ales, ce suntem dispuşi să facem pentru ceea ce vrem. De aici se întind două cărări în faţa noastră. Dacă ceea ce vrem coincide cu ceea ce ne trebuie, ei sunt perfect dispuşi să ne ajute să primim ceea ce ne dorim. Să ne susţină. Să ne îndrume şi să ne păzească la fiecare pas pe care îl facem. Dar dacă ceea ce vrem e departe de a ne aparţine, îngerii au grijă să ne facă să înţelegem asta la timp. Ba mai mult, ei ne călăuzesc paşii înspre ceea ce e al nostru, înspre ceea ce ne împlineşte de fapt şi noi nu ştim încă.

Îngerii sunt mereu lângă noi. Ne naştem cu ei alături. Însă ei nu acţionează nici din milă, nici din compasiune, nici din… proprie iniţiativă. Ei acţionează doar dacă le cerem ajutorul şi doar dacă ne dovedim a fi vrednici de a primi acest ajutor, doar dacă suntem dispuşi să muncim cot la cot cu ei. Ah, şi n-au nevoie de indicaţii, ci doar de intenţie. Chiar şi când nu ştim ce să facem. Chiar şi când nu ştim ce ne dorim. Dacă ei ne-aud strigându-i, nu le trebuie nici hărţi, nici planuri.

Vise şi dorinţe. Intenţie. Şi muncă. Iar îngerii vor trage ei cot la cot cu noi pentru împlinirea lor sau… pentru altceva mai bun.

Lasă un răspuns