Ce facem cu diferenţele?

Cu toţii am întâlnit nu o dată oameni care… nu s-au “pupat” cu felul nostru de a fi. Ce-i de făcut în astfel de situaţii?

Păi în primul rând ar fi potrivit să acceptăm că, de la un om la altul, există diferenţe de la cer la pământ. Să acceptăm că există oameni care au viziuni asupra vieţii total diferite de a noastră. Să acceptăm că unii oameni sunt diferiţi de noi şi asta nu îi face cu nimic mai răi sau mai buni decât noi. Ba chiar uneori conflictele şi neînţelegerile sunt binevenite, pentru că luminează tot în jurul lor. Luminează idei, luminează decizii, luminează relaţii.

Nu putem fi pe placul tuturor şi nici nu putem face câte ceva bun pentru absolut fiecare om pe care îl întâlnim în viaţa noastră. Pentru că ceea ce ţine de noi, nu este musai să ţină şi de ei. Pentru că ceea ce nouă ne face bine, lor le poate face rău. Abia când înţelegem asta putem trece pe planul doi emoţiile alea care ne sapă şi ne frustrează, “Păi cum? Să nu fie ca mine? Să nu ajut eu cu ceva, fie că vrea, fie că nu?!”. Da, emoţiile astea sunt ca un văl în faţa minţii noastre. Ele nu ne permit să ascultăm şi să înţelegem şi părerile şi stilurile de viaţă diferite ale celor din jur.

Emoţiile astea scot din noi reacţii dure. Răbdare canci adică. Nu e uşor să dobândim ce vorbesc eu aici, dar nici imposibil. Să comunicăm fără să ne fie frică de contradicţii adică. Nu e deloc imposibil. Ce se poate întâmpla, la urma urmei? Păi se poate întâmpla să avem… o varietate de expuneri ale unei situaţii. Şi uneori merită. Nu ştim niciodată ce poate ieşi frumos şi interesant din mai multe idei diferite la un loc. Persoanele care ne provoacă mintea să gândească mai mult pot doar să ne ajute. Şi să mai gândim ceva… nici noi nu suntem perfecţi şi totuşi lumea din jurul nostru ne suportă, nu?

Respect şi reciprocitate. A respecta un om nu înseamnă neapărat a fi de acord cu el. Înseamnă doar a-l trata aşa cum am vrea şi noi să fim trataţi. Cel puţin respectuos. Egoismul din noi însă uită de asta uneori. Egoismul din noi aşteaptă din exterior ce avem noi chef. Să fie cum avem noi chef. Să fie ce vorbim noi şi ce gândim noi. Doar pentru că noi avem dreptate şi aşa e bine. Însă fiecare om gândeşte cum doreşte şi acţionează la fel. Libertate. Şi lecţii. Pentru că, de multe ori, ceea ce ne deranjează în exterior doar subliniază un punct slab de-l avem în noi. Ceva cu care noi mai avem de lucru. Deci încă un avantaj.

Numai avantaje. Şi ca să le vedem cu toţii, trebuie doar să privim din unghiul care trebuie.

Lasă un răspuns