Când am înţeles că sufletul e Dumnezeu, am încetat să-l mai mănânc

Toată viaţa mea de până acum l-am căutat pe Dumnezeu. Fie că am ştiut, fie că n-am ştiut. L-am căutat în tot şi în toate. Uneori l-am aflat, alteori m-am afundat şi mai mult în neştiinţă. Dar astăzi… astăzi îl iubesc din toată inima mea. Astăzi nu-mi mai doresc nimic altceva decât să trăiesc pe drumul lui şi să-i fiu mâini pe pământul ăsta pe care m-a lăsat liberă să trăiesc… şi să aleg cum să trăiesc.

Astăzi sunt conştientă de puterea pe care Dumnezeu mi-a dat-o în suflet. Astăzi ştiu că ţine de mine să-l las să fie în mintea şi în inima mea, nu de el dacă are chef să fie sau nu. El este mereu. Cu mine şi în mine. Cu noi toţi şi în noi toţi. Pentru că suntem parte din el. Pentru că a rupt bucăţică cu bucăţică din el şi ne-a dat drumul în lume. Ca să-l facem să simtă pământul. Ca să-l facem să simtă viaţa prin noi. Ca să-l facem să simtă iubirea în şi prin noi… ca să-l facem să-şi simtă dorinţele împlinite.

L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu atunci când… m-am cunoscut pe mine. Atunci când mi-am golit sufletul de amărăciune şi de bagaje inutile şi am început să fac loc în inima mea numai lucrurilor bune, nobile şi pure. L-am cunoscut pe Dumnezeu atunci când am înţeles că acest corp în care merg pe stradă este doar ca o maşină pentru mine. Un mijloc de transport. L-am cunoscut pe Dumnezeu atunci când am înţeles că sufletul meu s-a născut acum mii de vieţi şi că viaţa asta de-acum este doar încă… un “an” din întreaga lui viaţă.

“Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea lui”… iar eu am fost atât de egoistă să cred că doar noi, oamenii, suntem cei despre care se spune că am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui. Dar când mi-am dat la o parte mintea şi am privit în suflet, mi-am dat seama că sufletul din mine este frate cu sufletul din câinele meu. Iar sufletul din câinele meu este frate cu sufletele din păsările cerului. Da, Dumnezeu ne-a creat după chipul şi asemănarea lui. Pe toţi. Şi Dumnezeu e pretutindeni. În toţi. Dumnezeu e suflet şi sufletele noastre sunt Dumnezeu. Din el ne-am rupt şi în el ne întoarcem. Toţi, nu doar noi, oamenii.

Am fost orbită mult timp de plăcerile astea trupeşti, de tot ce-i obişnuit, de cum m-au crescut ai mei pentru că aşa au fost şi ei crescuţi, de cum suntem cu toţii crescuţi fără să realizăm… de cum creştem şi noi copii la rândul nostru. Cu suflete în lesă, dar şi în farfurie. Şi diferenţa cine-o face? Cum alegem între o bucată de Dumnezeu şi… altă bucată de Dumnezeu? De ce…?

Şi nu ştiu cum de n-am văzut dintotdeauna ceva atât de evident. Nu ştiu cum am simţit o viaţă întreagă milă faţă de sufletele maltratate, dar m-am hrănit în acelaşi timp cu energiile lor pline de panică şi groază. Nu ştiu de ce mi-a luat atât de mult timp să citesc nişte amărâte de rânduri în Biblie ca să înţeleg ce ne-a fost dat ca hrană şi ce nu, ce a fost acolo scris de mâna omului cu adevărat har şi ce nu… în ce mizerie am ajuns să trăim faţă de începuturi.

Am ajuns să recurgem la nişte gesturi groteşti, doar pentru că nu-l vedem pe Dumnezeu, deci, nu-i aşa, nici el nu ne vede. Pe naiba… Asta e ca atunci când câinele meu are impresia că eu nu-l văd doar pentru că el nu mă vede pentru că şi-a băgat capul sub pătură. Aşa şi noi. Dacă noi nu-l vedem pe Dumnezeu, dăm înainte cu gunoaiele, pentru că avem impresia că nici el nu ne vede pe noi.

L-am cunoscut pe Dumnezeu. Şi îi mulţumesc în fiecare zi că mi-a deschis mintea şi inima suficient cât să pot să-l înţeleg şi să-mi cunosc mie rostul.

9 Comments

    • Da, dar plantele contin clorofila, au un stadiu de viata diferit de cel din regnul animal…scurta de 3-4 luni…iar cele perene dau doar roade, restul ramane viu…E aberanta comparatia dintre cele doua regnuri, vegetal si animal…fructele dau roade si raman vii, ierbii ii ramane radacina, iar cele de cultura, ori sunt recoltate, ori se usuca singure !!! Animalele sunt asemenea noua….viata intretinuta de sange, care odata scurs duce la moarte, iar noi de fapt consumam cadavrul…mancatori de hoituri…asemenea hienelor, ptc leul consuma carnea prin sfasiere si vie…ce ramane este deja mortaciune, energie joasa…

      • C.

        Va multumesc mult pentru asa o explicatie clara. N-as fi reusit sa fiu atat de obiectiva si clara. Va multumesc mult! Si sustin cu tarie! Pana sa intelegem si sa constientizam subtilitatile acestei existente… e nevoie de multa, multa munca si mai ales vointa. Dar mergem intr-acolo incet, incet. Multumesc inca o data 🙂

  1. Balcu Iulia

    “Nu ştiu de ce mi-a luat atât de mult timp să citesc nişte amărâte de rânduri în Biblie ca să înţeleg ce ne-a fost dat ca hrană şi ce nu, ce a fost acolo scris de mâna omului cu adevărat har şi ce nu… în ce mizerie am ajuns să trăim faţă de începuturi. ”
    Am rugămintea sa îmi explicati mai pe larg ceea ce ati vrut sa spuneti aici, adică ceea ce ati înțeles. O explicație mai detaliata mi-ar fi mai de ajutor.
    Multumesc frumos. Am si rugămintea sa îmi trimiteți răspunsul pe mail, dacă se poate.
    Cu stimă si recunostinta,
    Iulia

  2. mitrofan anca

    credeti Biblia e adevarata? atunci…cum explicati ca in vechiul testament, Dumnezeu e…”un suflet vorbitor”.aveti o explicatie a ceea ce era? si apoi, dupa caderea lui adam, dumnezeu a ingaduit sa se manance carne, nu stiu de ce! el stie, de altfel, s-a intamplat si o modificare genetica atunci, odata cu inceperea consumului de carne, oamenii si-au redus viata de la sute de ani la 100 de ani…si eu am citit mult si am impresia cateodata ca teoria precum ca suntem bucatele de dumnezeu e ok, apoi imi revine in minte faptul ca in biblie dumnezeu vorbeste cu oamenii si intru din nou in neantul nestiintei.daca ati ajuns la o intelegere a ceea ce v am scris, as fi recunoscatoare sa o stiu. multumesc!
    p.s. sunt mancatoare de carne si nu i momentul meu acum (dar stiu ca vine) ca sa renunt la ea dar ciudat e faptul ca eu am iubit dintotdeauna copacii. am un nectarin bolnav de ani de zile. il iubesc, vorbesc cu el si il rog sa ne mai faca fructe ca sunt divine, le vorbesc si copiilor mei la fel si oridecate ori ei trec pe langa el, il mangaie. nectarinul meu nu s-a uscat, mereu si mereu ne infruptam si ii multumim pt dulceata lui. din pacate nu simt acelasi lucru pt animale, adica…imi iubesc catelul, dar nu pot iubi- desi as vrea- toti cainii de pe strada, din contra.
    copacii sunt sufletul meu si ma doare cand vad copaci “toaletati-“-schingiuiti prin oras, ma doare sufletul!

    • C.

      Eu cred in ceea ce-mi spune intuitia, dupa ce am studiat si am citit si eu de mi-a iesit pe ochi… Cred in ideea ca orice actiune negativa nu este “permisa” de Dumnezeu, ci doar intreprinsa de om din varii motive, scuze, frustrari, etc.. Asadar… faptul ca scrie intr-o carte scrisa de mainile unor oameni la fel de oameni si de subiectivi ca si noi ca Dumnezeu a permis consumul anumitor animale ca hrana este cu mult mai slab, aproape de zero, in ochii mei, comparativ cu adevarul pe care il simt si pe care tocmai l-am specificat anterior. A ucide este o actiune negativa. A lua viata din trupul unui suflet este o actiune negativa. Iar daca biserica n-ar fi de acord cu asta, chiar si asa, intr-un mod voalat, de ce ar mai exista perioadele de post? Ce reprezinta postul? O curatire, nu? Dar curatire de ce anume? Cumva de animalele “permise” de Dumnezeu ca fiindu-ne hrana? Sau mai degraba de “pacatul” de a ucide direct, cu propriile maini, sau indirect, platind la supermarket)? Si, daca tot vorbim de cartea asta numita sfanta biblie… care, din punctul meu de vedere, este plina de contradictii oricum… ma indrept (mereu) catre Isaia, Capitolul 11, care, la un moment dat, spune astfel: “Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte. Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şi boul va mânca paie; Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi în vizuina şarpelui otrăvitor copilul abia înţărcat îşi va întinde mâna. Nu va fi nici o nenorocire şi nici un prăpăd în tot muntele Meu cel sfânt! Că tot pământul este plin de cunoştinţa şi de temerea de Dumnezeu, precum marea este umplută de ape!”… abia atunci va fi pace pe pamant. Cand noi ne vom fi invatat toate lectiile, de la primul om si pana la ultimul animal. Cu tot sufletul va apreciez ca iubiti copacii. Si eu ii iubesc. Sunt o principala sursa de energie curata, atat din punct de vedere al aerului, cat si din punct practic, fizic, al imbratisarilor lor si al conexiunii cu ei ca legatura cu energia pamantului. Daca va mai pot impartasi cumva ceva… spuneti-mi numai! Va imbratisez!

      • mitrofan anca

        da…ati facut referire la biblie in post si am crezut ca e cartea dv de capatai!
        nu stiu cata cunostinta de biblie aveti, dar va spun cata am eu…sa tot fie ceva pe acolo si mai stiu ca in momentul asta detin un adevar(e o ineptie ca adevarul e oricum, UNUL) care se poate schimba maine sau poimaine…pt mine, oricat m am balbait cu biblia in mana, ea nu are contradictii. pt mine ea prezinta adevarul PUR.de fapt, speranta! si nu ma refer la cuvantul bibliei moth a moth ci mai degraba la spiritul ei, cat despre Isus, nu mai vorbim.consider, insa ca biblia tr inteleasa toata si nu doar spicuita, ne place ceva, dar ceva nu ne place… ciudat, daca ati sti de cate ori am “plecat”, daca ati stii de cate ori m-am simtit bucatica aia de dumnezeu- un sentiment de pura prezenta a mea, divin, de fapt bucatica aia de dumnezeu…totusi, parca biblia cu Domnul nostru Isus m a asteptat mereu si mereu.
        habar nu am ce voi simti maine, lucrurile au legatura si mai ales, au timpul lor, probabil va veni si al meu
        cat depre consumul de carne .nu pot intelege de ce a ingaduit dumnezeu asta, poate ca atunci- dupa potop- pt cine crede ca a fost- nu mai era de mancare, nu mai erau copaci, m am gandit de multe ori la asta!
        ma bucur ca ati avut aceasta revelatie si ati renuntat la a manca suflete (adica cadavre mai degraba), sigur nu aveti de pierdut, ba din contra. mi as dori sa fac si eu lucrul asta o data!
        am chef de filozofii azi, am simtit si am scris, puteti sa nu postati, am primit imbratisarea si v-o intorc!

        • C.

          Pe-aceeasi idee merg. Asta sunt astazi. Maine este un alt “astazi”. Si in fiecare “astazi” rezonam cu ceva. Cu un adevar de moment. De-asta frumos este sa lasam fiecaruia libertatea de a simti si de a discerne, tocmai pentru ca toti avem, fiecare in patratica lui, propriile lectii de parcurs si de invatat. Din suflet va sustin sa va urmati intuitia in fiecare secunda! Si va multumesc pentru gandurile dumneavoastra si pentru ca ati ales sa le impartasiti! La cat mai des!

Lasă un răspuns