Fiecare emoţie negativă ne îmbracă în câte-o boală (III)

Concluzia după (I), (II) şi (III) prezent aici de faţă? Într-o boală nu trebuie să vedem capătul… ci abia începutul. Într-o boală nu trebuie să vedem moartea, ci renaşterea. O nouă şansă. Boala este cea care ne îndrumă cu exactitate către sursa problemelor noastre, oferindu-ne astfel şansa de a o elimina.

Probleme de digestie? Resentimente. O furie strânsă, care bolboroseşte.

Intestine sensibile? Imposibilitatea de a discerne şi de a elimina din viaţa noastră ceva ce nu ne mai foloseşte.

Tumoare benignă? Certuri. Acceptarea unui loc nepotrivit.

Cancer…? Refuzul prea multor lecţii primite de-a lungul timpului.

Puroi? Dorinţa acerbă de răzbunare. Dispreţ.

Anemie? Irosirea energiei. Neîncredere în forţele proprii. Delăsare.

Accident? Direcţie greşită. Revoltă interioară.

Atac cerebral? Renunţare. Alegerea eşecului în locul schimbării.

Colesterol? Duritate. Carapace de ţestoasă. “Talentul” de a fi închis, necunoscut de nimeni, nici măcar de sine. Negare. Falsitate. Fugă de bucuria adevărată.

Alergie? Folosirea propriilor capacităţi într-o direcţie greşită.

Anorexie? Lăcomie. Incapacitate de a primi şi de a se dărui. Ură faţă de sine.

Aciditate? Frică exagerată.

Crampe? Încleştare. Împotrivire. Punere de-a curmezişul.

Fumat? Frică. Comoditate. Păcălire a senzaţiei de supraîncărcare cu o falsă descărcare.

Alcool? Probleme cu părţile masculine. Fugă de sine şi de realitate. Vinovăţie.

Acnee? Neacceptarea propriei persoane. Furie.

Aftă? Neasumarea unei decizii greşite.

Halenă? Bârfă. Activităţi ruşinoase. Gândire josnică.

Articulaţii inflamate? Critică exagerată. Rigiditate.

Amigdale inflamate? Frică, implicit lipsă de exprimare.

Anxietate? Lipsa credinţei.

Comă? Ascunziş. Refugiu. Fugă de ceva ce ne sperie. Autoprotecţie din teama de a ne confrunta cu ceva ce ne îngrozeşte.

Chelire? Frică. Obsesia controlului. Lipsa încrederii în cursul natural al vieţii.

Dureri de coloană? Imposibilitatea de a renunţa la ceva ce nu ne mai este de folos. Agăţare de trecut. Supraîncărcare.

Diabet? Lipsa bucuriei. Nevoia de control. Absenţa conţinutului şi a esenţei vieţii.

Frigiditate? Concepţia greşită că sexul este ceva ruşinos.

Impotenţă? Manipulare socială. Interpretare greşită a sexului. Duşmănie refulată în sex.

Infecţie? Amărăciune. Vinovăţie. Nemulţumire. Emoţii sugrumate.

Chist? Ideea că viaţa e bună pentru toţi, mai puţin pentru noi. Întreţinerea conştientă a chinului psihic.

Astm? Sugrumarea sentimentelor. Oprelişti. Frica de a trăi.

Constipaţie? Posesivitate. Teama, obsesia de a renunţa la ceva sau la cineva.

Diaree şi hemoroizi? Imposibilitatea de a ne relaxa. Încordare permanentă.

Insomnii? Sentiment de vinovăţie şi lipsa încrederii.

Rău de maşină? Lipsa controlului.

Rău de apă sau de înălţime? Neînţelegerea morţii.

Greţuri? Respingere.

Înţepenire? Rigiditate în gândire.

Vedere slăbită? Fugă de viitor. Teamă indusă.

Negi? Ură. Mânie. Urâţenie interioară. Frustrare.

Nervi? Lipsa comunicării. Grabă neargumentată.

Avort? Amânare. Neasumare. Teamă de viitor.

Mai sunt şi altele? Da. Câte probleme, atâtea boli. Ce-i de făcut? Păi de analizat mintea. Unde am scrântit-o cu ea? Ce ne nelinişteşte? Care sunt gândurile alea care generează boala din noi? De ce anume trebuie să ne eliberăm ca să ne simţim bine din punct de vedere psihic? Ce ne apasă? Pe ce apăsăm noi, la rândul nostru?

Pentru că medicamentele nu-s suficiente. Ele nu au niciun efect mulţumitor asupra spiritului. În schimb, educaţia da. Lucrul cu noi da. Un mod de a gândi îmbunătăţit da.

De-asta transformarea tiparelor pline de idei negative ajută în vindecare. Aşadar… ce mai aşteptăm?

Hai cu sănătatea!

Lasă un răspuns